Cine o cunoaste pe Anca Maria Mosora nu-si poate explica cum dintr-o fiinta atat de luminoasa si tonica poate iesi o proza atat de tulburatoare. Aproape nimic din infatisarea ei nu-i tradeaza structura launtrica. Nimeni, propunandu-si sa se ascunda, nu ar fi gasit o masca mai reusita. Autoarea noastra are chipul unei nemtoaice si condeiul unei rusoaice. E greu de banuit ca, in spatele unui zambet cu inflexiuni angelice, se afla o asemenea provizie de nostalgie, perversitate si cruzime, vizibila doar in rasucirile viscerale ale scrisului ei. Dupa ce ani de zile nu i-am stiut decat masca inocentei, descoperindu-i contorsionarile, am incercat un fel de consternare speriata. Cati oameni pot ajunge la o dedublare atat de perfecta? Si cati pot face din deghizamentul vietii lor o minciuna fecunda a artei? (Sorin LAVRIC)
Un misterios Joc de societate pus la cale de un personaj vindicativ ii atrage in cercul lor vicios pe cei care nu au curajul sa-si infrunte ratarile, regretele si dorintele perverse. Anca Maria Mosora construieste, inaintand implacabil spre momentul fatal al Jocului, un roman al lentorii morbide. Moartea se ascunde dupa fiecare pagina, este amanata pana la la insuportabil, incalcita fiind in tesatura gandurilor, a detaliilor si a gesturilor personajelor in care se citeste desertaciune, dar mai ales multa frustrare. (Marius CHIVU)
