Putine sunt, in science-fictionul romanesc, textele inspirate de istoria acestui pamant, iar cele referitoare la daci sunt si mai putine. si poate sa para un lucru de inteles: ce legatura au dacii cu temele principale ale literaturii science-fiction?
Pe de alta parte, a existat probabil temerea din partea autorilor de a nu da apa la moara noilor teorii istorice referitoare la limba si cultura dacilor si a fi pusi la zid de catre mediul academic, cel atat de conservator sau, si mai rau, de a fi etichetati ca nostalgici ai perioadei in care se vorbea cu evlavie despre statul dac unitar si centralizat pentru ca puterea de atunci sa revendice istoriceste dreptul la centralizare si totalitarism.
Or, in realitate abia ultimii ani sunt cei in care anumite adevaruri ascunse despre stramosii nostri au inceput sa se releve: limba romana nu e o limba romanizata, dacii dispuneau de tehnologii care uneori le egalau pe cele romane, iar statul lui Burebista n-a fost un stat centralizat, ci un imperiu, unul care se intindea din nordul Marii Negre pana in Europa centrala, si de la Danubiu, spre nord, pana aproape de Marea Baltica.
in romanul lui Mihai Cranta, asemenea lucruri sunt atinse doar tangential. Actiunea nu porneste din zilele noastre, ci dintr-o Romanie asa cum ar putea, vai, sa arate peste cincizeci de ani, una parasita de majoritatea locuitorilor si repopulata in principal de asiatici. Eroul principal, Luca, face parte din minoritatea romana a Craiovei, iar aventura intalnirii cu Pastratorul, Ursas, se desfasoara pe un versant muntos din Carpati, unde Luca hotaraste sa-si petreaca un scurt concediu.
Istoria Pastratorului poate parea fabuloasa pentru cine n-a auzit niciodata de solomonari, dar e perfect credibila cand in ajutorul acesteia se adauga o documentare deosebit de profunda a autorului privind epoca lui Burebista. Nu vreau sa deconspir prea multe lucruri legate de actiunea volumului; in principiu, cartile bune trebuie citite, nu povestite, iar aceasta, sunt convins, isi va gasi printre dumneavoastra fani entuziasti. tin doar sa subliniez ca initiatii vor descoperi in paginile ei o multime de trimiteri subtile, iar neofitii o vor gusta ca pe o frumoasa carte de aventuri care merita devorata pe nerasuflate.
