Anghelina, Agnia sau Ghetsimana, impreuna cu Alice si Elena sunt femeile de langa noi. Femei cu duh luptator, care au depasit greutatile prin credinta si hotarare, pentru ca au considerat binele o necesitate.Se poate ca odata sa le intalnim si noi, si poate ca vom trece pe langa ele indiferenti. Insa acum vin sa le cunoastem mai bine prin povestile lor sensibile. Ne incredinteaza viata lor descoperindu-ne inima lor si modul in care si-au lasat amprentele in familie, in grupul celor apropiati lor, in societate. Acestea au devenit, dupa cum spunea Sfantul Paisie Aghioritul, dospeala pe care in fiecare perioada grea Preabunul Dumnezeu o foloseste pentru a ajuta generatiile viitoare si pentru ca aceasta lume sa nu piara.
M-am nascut la Salonic. Am crescut intr-o mahala de refugiati la Nea Krini, Ianga mare. Marea a fost prima mea prietena. Impreuna cu ea m-am jucat cele mai frumoase jocuri. Verile le petreceam la Kassandra, locul de bastina al mamei mete. Poate ca de aceea mirosul care-mi place cel mai mult este acela al maslinului si pinului. La umbra lor imi petreceam timpul citind, pentru ca unii din indragitii mei dascali imi sadisera in inima pasiunea de a citi si scrie.Dupa ce m-am casatorit am fost ocupata cu cresterea copiilor si doar rareori am publicat unele din scrierile mele. De multi ani traim in provincie, in frumoasa Souroti, langa manastirea unde a adormit Sfantul Paisie Aghioritul. Dupa ce am dobandit nepoti, vrand sa le sadesc inca de mici in inima intelepciunea Sfantului, am inceput sa scriu istorioare inspirate din cuvintele si povetele lui. Asa a fost scrisa prima mea carte, Din cetatea lui Eu in cetatea lui Tu.De atunci fiecare carte a dat nastere alteia. Odata cu trecerea timpului am mers cu totii impreuna bucurandu-ne de clipe si momente unice. Acum, prin aceasta carte, inspirata din fapte reale, indraznesc o intalnire literara cu cititorii mei, care au crescut de-acum, si cu cei care au imbratisat cu iubire cartile mele. – Mersine Vigopoulou
