In prima povestire, intitulata In cusca libertatii, Iunia, eleva in clasa a V-a, incearca sa dezlege misterul unui roman pe jumatate rupt, descoperit de ea in apropierea locuintei. Atmosfera de suspiciune si teroare a Romaniei anilor 50-60 este filtrata prin perceptia fetitei care ajunge treptat sa se initieze in arta supravietuirii.
In cea de-a doua scriere, o versiune modificata a textului Drumul spre Emaus, Monica Pillat adopta formula jurnalului de ganduri, urmarind pelerinajul sufletului ei prin amintiri, vise de noapte, cugetari si reverii de o viata.
Ambele proze se inspira din biografia autoarei, comunicandu-ne, prima, pe calea fictiunii, iar cea de-a doua, pe calea confesiunii directe, experienta captivitatii si solutia descatusarii spirituale. Memoria devine forta creatoare ce da sens timpului cu care danseaza.
