Catalin-Mihai stefan a reusit sa scrie o carte tulburatoare despre avatarurile unei identitati in curs de revelare. Poemele sale, imagini fulgurante ale memoriei, sunt ofrande aduse unui timp deja trait, mici lumi disparute care isi cer dumicatul de paine si lingurita de vin. Ce am fi fara amintiri, ce ar fi amintirile fara noi cei de acum… Puzzle-ul acestor istorii personale prinde contur abia dupa ce lucrurile nespuse incep sa se acumuleze si sa fie la fel de prezente ca si acelea rostite cu apasare. Dupa un debut onorabil Muza avatarului (2005), Catalin-Mihai stefan revine in poezie cu un volum cat se poate de convingator, alaturandu-se astfel, celor mai buni poeti ai celui de-al doilea val douamiist.
serban Axinte
Apaosuri este volumul de poeme care te contamineaza cu multa candoare, cu un limbaj care te obliga sa te copilaresti pana acolo, incat sa constientizezi ca de fapt fiecare etapa a vietii nu are sa insemne decat inca un pas de sotron. Poetul divulga, intr-o maniera inedita, aromele si energiile copilariei postsocialiste. Altfel spus, Apaosuri este volumul unor holograme lirice pe care poetul, inspirat, ni le aduce in acest postmodernism natural-robotizat. Cred ca prin acest volum autorul isi castiga, la propriu, locul binemeritat in peisajul poeziei 2000+.
Paul Gorban
