Suntem rareori vizitati de profesionisti, artisti, jurnalisti sau scriitori din Occident, dornici nu numai sa afle cine suntem si cum traim, ci si sa povesteasca despre aceasta. Unul dintre ei este Alessandro Vincenzi, cunoscut fotojurnalist italian stabilit la Barcelona si autor al acestei carti-album despre Gagauzia.
Din 2008, Alessandro Vincenzi calatoreste cu regularitate in fostele republici unionale, inclusiv in Moldova. il mobilizeaza destinul comunitatilor mici (etnice, culturale etc.), izolate si abandonate, pe cale de a-si pierde identitatea si unicitatea. Optiunea geografica nu este nici ea intamplatoare: descendent dintr-o familie de comunisti italieni, Alessandro a beneficiat de o educatie ce privilegia in mod vadit interesul pentru spatiul cultural creat de imperiul de la Rasarit.
Gagauzii din Republica Moldova s-au inscris perfect in profilul comunitar cautat de autor, fiind marcati de o cel putin cvintupla izolare:
# sunt despartiti teritorial si cultural de restul populatiilor turcice;
# spre deosebire de majoritatea popoarelor turicice, islamizate, gagauzii sunt crestini;
# sunt situati la mii kilometri distanta fata de Rusia, tara pe care o considera drept garantul de facto al autonomiei (cu toate ca, de iure, aceasta obligatie a fost asumata nu numai de Rusia, ci si de Turcia, in 1994) si, pe viitor, al suveranitatii lor in cazul reunificarii moldo-romane;
# nu percep cu ochi buni guvernarea de la Chisinau, pentru multi dintre ei, un accident al istoriei, conditionandu-si loialitatea prin pastrarea independentei Republicii Moldova fata de Romania;
# o buna parte a populatiei gagauze se afla pe teritoriul tarii vecine, Ucraina, relatiile dintre cele doua comunitati fiind precare si razlete. (Adrian Ciubotaru)
