Cititorule, nu te lasa prada tentatiei de a recunoaste personajele din carte dupa numele lor, sau dupa felul cum defileaza prin pagini, chiar daca unele par a fi existat aievea.
Adrian Parvu
Fomista, nevasta lui Mafoame,
a avut doi copii din singura ei casatorie: o fata si-un baiat.
Le-a dat aceleasi nume, Ionica si Ionel, sa poata face,
cu tot familionul, o singura onomastica, pe 7 ianuarie,
cand e sarbatorit inainte-Mergatorul lui Dumnezeu.
Ionica s-a maritat cu un subofiter de la unitatea
de pompieri, baiat bun, cu fruntea-ngusta
si toata fata plina de acnee juvenila, purulenta.
Cand a luat foc Moara Doamnei, a dat si ea fuga,
cu altii gura-casca, sa constate urgia si paguba.
Pompierul Ionicai a intrat primul, prin fum si flacara,
cu tarnacopul deasupra capului. N-a mai iesit.
A dat buzna si ea, cica sa-l salveze. N-a mai iesit.
Au ars amandoi pe degeaba: oricum, moara era o ruina,
lumea saracise, nu mai macina nimeni nimic.
Ionel a gasit o fata de la tara, de prin Pietrele,
a dus-o la cununie, la primar si la popa.
Sambata seara au facut nunta mare,
cu lautari tocmiti pe mancare si bautura.
Cam dupa miezul noptii, ginerele a disparut. Plansete,
tipete, nedumerire, injuraturi, amenintari.
L-au gasit a doua zi in pod, atarnat de-o grinda,
cu limba scoasa si pantalonii plini de scarna.
Secreta si vinovata, singura lui iubire
ramasese surioara Ionica.
