Paginile ce urmeaza sunt rodul unei ambitii desarte, secretiile intermitente ale unui fluture care se vrea neaparat omida. Ele trebuie sa fie citite cu indulgenta, in zig-zag (asa cum e zborul lepidopterei respective) si apreciate dupa mireasma florilor pe care a poposit. incepute in 1975, ele s-au adunat pe masura ce mi s-a parut ca evadarea din poezie se transforma intr-o reteta a prozei. O lectura atenta a lor va demonstra cat de amagitoare este o asemenea conceptie. Unele texte au fost redactate in ultimul timp, ca un fel de consolare ca cel mai important dintre ele – T de la Trezor – n-a putut fi incheiat. Am, izbutit, oare, in felul acesta, sa evit esecul? Cititorul este invitat sa lase raspunsul la aceasta intrebare ca un suc gastric extrem de acid, destinat sa roada stomacul meu de prozator veleitar, hranit prea mult cu substante imaginare.
