Cu volumul sau de debut, Trenul cu nori, Alin GHIORGHIEs face primul pas, decisiv, in poezie: ia in posesie limbajul poetic, vastele sale teritorii, pe care le strabate cu frenezia, curiozitatea si patima varstei; se infrupta lacom din toate roadele Edenului acestuia, dar, deopotriva, e pregatit sa treaca prin pustia lui Cain, in sandalele lui Zarathustra. Fructele descoperite de Alin Ghiorghies in gradina poeziei sunt proaspete, curate, in roua diminetii: imagini puternice, asocieri surprinzatoare cu un caine cu blana oglinda racorindu-se in sangele padurii, o poveste de dragoste care opreste exodul cuvintelor, o invazie a albului orbitor, un copil de copac, plantat cu radacina in sus, spre abisul inalt, o pasare care doarme ghemuita pe o pana si o lebada in flacari care bate la usa celui inchis intr-o omida albastra, invatand sa moara cum se scutura o papadie, sub coasa rujata a celei cu inima statuta, poetul insusi regasindu-se in imaginea ingerului cazut, dar si a celui care urca pe scara de cires a lui Iacob. Alin Ghiorghies patrunde in poezie pe calea regala a proprietarului de semne; acum trebuie sa configureze propriul univers in orizontul limbajului poetic pe deplin asumat.
Ioan HOLBAN
