Exista, in principal, doua modalitati de abordare a scrisului tematic: fie, mai simplu si mai direct, prin izolarea acelor episoade din experienta personala care au cea mai mare relevanta pentru tema respectiva, fie prin examinarea subiectului propus din mai multe perspective sau unghiuri, ceea ce presupune, dincolo de experienta personala, si un grad mai ridicat de constientizare a tot ceea ce implica respectivul subiect intr-un anumit cadru social si intr-un anumit moment. in ambele cazuri, scrisul tematic presupune o anumita disciplina, privita uneori cu suspiciune in cercurile poetilor, dar si un anumit gen de mobilitate in gandire, astfel incat constrangerea initiala sa poata fi transformata in ceva ce seamana mai mult cu opusul ei, o cheie de acces intr-o zona noua de exploatat. Pastrand ideea, este clar ca tema prezentei antologii sportul, nu se numara printre temele predilecte ale literaturii. in ciuda unor exceptii notabile, pe care le datoram unor prozatori, cum ar fi Ernest Hemingway, Pier Paolo Pasolini, James Joyce, Vladimir Nabokov sau Albert Camus ultimii trei au si jucat fotbal, pe post de portar. Alan Sillitoe, autorul romanului Singuratatea alergatorului de cursa lunga sau Haruki Murakami, care isi descrie, mai recent, experienta de alergator in Despre ce vorbesc atunci cand vorbesc despre alergare, si a altor cativa, scriitorii au ignorat acest segment important, pana la urma, al vietii sociale. Au fost preferate teme mai grave, considerate mai putin minore sau care pareau mai ofertante. Trebuie precizat aici ca poetii invitati in acest proiect au avut la dispozitie un an de zile pentru a-si identifica propria metoda si pentru a scrie textele pe care le aveti acum in fata. (V. Leac & Cristina Ispas).
