Dezacord este o marturie dureroasa despre cum copilaria se poate transforma intr-un supliciu, atunci cand un tata abuziv vrea sa-si transforme fiica intr-un virtuoz al pianului, cu pretul unor ani de tortura fizica si psihica.
*
Céline este privata de hrana, batuta ani la rand, incarcerata. Se teme pentru viata ei in fiecare weekend. Exerseaza, exerseaza si iar exerseaza, ca sa straluceasca in fata publicului in rolul de virtuoz al pianului. Dar in tot acest timp pastreaza secretul ororilor petrecute in intimitatea familiei si indura tacerea din jur. Asurzitoare. Cum sa banuiesti ca sub atuurile excelentei se ascund ororile sclaviei? Cum sa suspectezi exigenta perfectiunii absolute? Dar tocmai ea devine justificarea tuturor exceselor, a tuturor abuzurilor si ii insala pe cei din jur cu atat mai usor cu cat acestei sclave nu ii este destinata o sarcina de servitoare, ci o activitate artistica rezervata elitelor.
Daniel Rousseau
Pentru mine, pianul era asociat cu un asemenea chin din cauza violentei tatalui meu si a faptului ca lucram la el constransa si fortata. Tehnica mea era excelenta pentru ca nu aveam de ales. Era o chestiune de supravietuire.
Frica de a nu fi crezuta, de a nu agrava situatia, de a nu-i face rau tatei, de a nu-l dezamagi a trecut inaintea tuturor dorintelor mele. Treptat, invatam sa tac.
Prima lovitura este ca o sfasiere. Simt pe pulpe o arsura vie, intensa si brutala. Nu cunosteam durerea asta. imi inghit lacrimile cu greu. A doua lovitura este si mai dureroasa, pentru ca sfichiuirea ei vine pe carne vie. Ma concentrez atat de tare pe senzatia de durere, incat nici nu mai simt a treia lovitura.
