intr-o cultura temeinic articulata, ideile au ecouri. Antinomia lui Turgheniev a fost stralucit confirmata de arta urmaatoarelor decenii, intr-o polarizare tipologica esentiala, confirmata anume de neiertatorul sau oponent. Idiotul Miskin, Makar Ivanovici Dolgoruki sau Aleosa Karamazov sunt ipostaze ale unui Don Quijote rusesc, iar in aceleasi imprejurari Hamlet are chipul omului din subterana, al lui Raskolnikov, Ippolit, Stavroghin, Versilov, Ivan Karamazov. Hamlet are descendenti sanatosi si morbizi. Diagnosticarea celor din urma este obsesia constanta a lui Dostoievski. El a surprins genial spiritul analitic dizolvant, egoismul, cinismul, raceala, scepticismul devenit si indiferentism, a prezis profetic pactul unui tip de intelectual din secolul douazeci cu diavolul. Acestui Hamlet bolnav al epocii moderne i-am consacrat cateva lucrari… (Ion Ianosi)
