Poezia Ofeliei Prodan se desfasoara in paradigma anti- cu o consecventa care nu exclude, ba dimpotriva, numeste aliantele. Scrie poezii dupa cutare si cutare si cutare, autori care au creat tipare in literatura de azi. Antilirica, antisentimentala, poezia antipoetica din acest volum ne propune un proiect de deconstructie, mereu solidara cu Marius Ianus, Medeea Iancu, Dan Coman, Hose Pablo, Dan Sociu, cu Gelu Naum sau Nora Iuga. Exista si un personaj care stimuleaza comedia urmuziana a autodistrugerii, D.D. Marin, un fel de oglinda a celorlalti. si a autoarei. A poetei care isi traieste experienta de scriitor in vremea Coronavirusului. intr-un prezent care ne aminteste ca se implinesc 75 de ani de la aparitia cartii de varf a unei generatii, Libertatea de a trage cu pusca. Ofelia Prodan sarbatoreste in felul ei libertatea de a trage cu pusca. (Cornel Ungureanu)
Peste ani, stilul si toata poetica Ofeliei Prodan au evoluat hibrid. Fireste, intamplarile cu poetul DD Marin sunt pline de un umor aberant-logic-subtil pe linie Haarms uneori , excelent de altfel, dar asta nu e tot. Actantii sunt cel mai adesea poeti, dar si alte specii mai rare. Textele mai lungi devin scurt-metraje cosmopolite, dar si cu sondari ale abisurilor personale. Dincolo de ironizarea unor abordari de stil, toata viata de gandire a poetei este pusa pe tapet: de la problemele sociale, la ideologii, cultura, intamplari etc. Pe primul plan ramane inghesuit-elitista lume a poetilor cu promotiile ei, cu durerile ei. Dar ni se ofera texte ale unui om care calatoreste, se implica in diverse, are contact cu tot felul de oameni si specii. Variatiuni, varietate, varieteu, vertij, veselie, vindicatie. Ceva atat de V, dar de altfel pynchonesc. (Felix Nicolau)
Ofelia e o poeta in forma continua (si continuata cu dese volume) ale carei domenii pareau frustrarile si apostrofele de tip ecologist. Inima simtitoare, a luat partea exclusilor si strivitilor, blamind ordinea cinica a lumii. Nu parea sa aiba rezerve pentru ludice de atita seriozitate si implicare, cind, iata, pe nepusa masa, s-a pornit sa zburde in aceste intimplari cu poetul dd marin si alte personaje controversate, transformindu-l pe ddm intr-un fel de Mopete, iar pe restul personajelor in pretexte de pastisa. Stropite cu putina urmuziana, poemele au verva si pornirea caricaturala e, de fapt, afectiune declarata. (Al. Cistelecan)
