Aceasta carte este o lectie de viata. Lumina pe care o raspandeste este mai puternica decat tratatele despre intelepciune. Ea ne propune nu atat o filozofie cat o marturie despre cea mai profunda dintre experientele omenesti. Forta ei consta in fapte si in simplitatea prezentarii lor. Prezentare, acesta este cuvantul potrivit. Sa prezinte inca o data un fapt care se ascunde constiintei: lumea cealalta a lucrurilor si a timpului, miezul temerilor si al sperantelor, vesnicul dialog al vietii cu moartea. Acest dialog este prezentat in aceste pagini, cel pe care Marie de Hennezel il poarta necontenit cu bolnavii care se afla la sfarsitul vietii lor. In clipa celei mai mari singuratati, cu trupul frant la marginea infinitului, se instaureaza un alt timp care se afla dincolo de masura obisnuita.
