Despre mame s-a scris intotdeauna, de la batranii tragici greci la postumanistii dependenti de sensibilitatea tehnologica. in poezia romana, in mod pronuntat pe segmentul ei basarabean, aceasta a fost una dintre temele predilecte. Prezenta antologie, urmarind un secol si jumatate de literatura, ne lasa sa descoperim nu numai o gama larga de trairi durerea pierderii, regrete, nostalgii, exaltare, frustrari etc. , reflectate fie in poezia dragostei filiale, fie in poezia descoperirii sentimentului matern, ci si o diversitate impresionanta de formule poetice.
Construit in jurul unei teme ce ne sensibilizeaza pe toti, volumul de fata ne ofera o selectie realizata cu mult discernamant de gustul obisnuit cu poezia adevarata al antologatorilor.
Lucia tURCANU
Aparent, paternitatea este o tema poetica discreta. Antologia de fata ne dovedeste insa contrariul. Despre tata s-a scris mult, s-a scris cu incrancenare, s-a scris cu febrilitate (poate mai putin patetic decat in cazul textelor despre mama, dar nu mai putin emotionant), s-a scris ca forma de eliberare sau ca gest de recuperare. De la George Cosbuc pana la Andrei Dósa si chiar un pic mai incoace, spre cartile tinerilor debutati recent, descoperim o poezie profunda care iti taie respiratia, fie ca reflecta perspectiva filiala, fie ca dezvaluie sentimente paterne.
O selectie de poeme excelente ce se organizeaza intr-un tablou, pe cat de eterogen, pe atat de fascinant.
Lucia tURCANU
