Astazi este mai bine ca Maiakovski sa fie lasat in pace. Pentru ca totul despre el este stiut, pentru ca nimic despre el nu este clar.
Iuri Karabcievski
imi place enorm poezia timpurie a lui Maiakovski. Pe fundalul bufoneriilor din acea perioada, gravitatea ei apasatoare, amenintatoare, tanguitoare era complet neobisnuita. A fost o poezie modelata cu maiestrie, orgolioasa, demonica si in acelasi timp complet condamnata, muribunda, care cerea ajutor.
Boris Pasternak
Maiakovski si-a ales singur sfasierea, a trait-o cu buna stiinta, a vrut sa fie poet, dar si agitator al multimilor, a crezut ca limitele dintre propaganda si poezie pot fi sterse, a incercat sa le stearga. Nu si-a putut pune intre paranteze sensibilitatea debordanta, excesiva, dar in acelasi timp a luat in serios toate cerintele instantei exterioare.
