Romanul intre doua drumuri a fost scris cu sufletul femeii care s-a cautat pe sine, cine este cu adevarat, cate si ce fel de adevaruri asumate, pana a le intelege si simti ca ale propriei sale fiinte, facand, pana la urma, parte din sinea sa. insetata de adevaruri care, prin insumare, se invecineaza cu adevarul absolut, a ascultat de ultima speranta (aceea care moare dar nu se preda) de dinaintea unui sfarsit (si nu unul oarecare) ci, unul ce s-a anuntat rautacios ca si viata.
