Se stie ca lumea e data pe mina prostilor si a nebunilor. E atit de mare puterea prostiei si a nebuniei a intunericului incit, vorba unui poet german, impotriva ei zadarnic lupta chiar zeii cei nemuritori.
Dar prostia e inca si mai rea pentru altii, pentru societatea in care trebuie sa traiasca si prostul, ca fiinta sociala. il trimiti in sat la foc, el ti-aduce busuioc. il trimiti dupa surcele, el ti-aduce viorele. Cind arde casa, el sta cu miinile in briu, ori umbla dupa copite de cai morti. Nu stie sa descurce doua paie si, cu atat mai putin, sa imparta paie la doi magari. Cara lemne in padure si apa in Dunare. Astupa soarele cu degetul, apoi cauta nod in papura si pete in soare.
De aceea, prostului nici sa-i faci, nici sa-ti faca; cu el, oricum, esti de paguba. si nu cere de la prost invat si de la batrin bat
