Este vremea curvelor. Cele din urma, ultimele curve din istorie. Timpul lor apune curand si, tocmai de aceea, se cuvine sa le pomenim acum, inainte de a fi prea tarziu. La prima adiere a vesniciei, nu mai gasim nici amintirea lor, nici voluptatea incarcata de pacat, nici macar resentimentele celor inselati. Curand, lumea va duce o lipsa acuta de curve si, prin urmare, ne vom simti atat de singuri intr-o lume care se vede nevoita sa-si paraseasca subit ipocrizia.
O lume fara curve nu reprezinta o utopie, ci semnul clar al intrarii noastre in eternitate. In vesnicie, curvele nu-si mai au rostul, iar nostalgia dupa vremurile apuse ar fi la fel de inutila. Absenta lor la final nu ne mira deloc, dar ne trezeste banuiala ca au fost mult mai multe decat ne-am fi asteptat.
