Pe Ionut Manea l-am descoperit gratie prozelor sale scurte publicate la rubrica Flash fiction stories de pe platforma Literomania: un tanar prozator extrem de talentat, cu un univers personal bine conturat, erotic si cinic à la Sade, suprarealist si mecanomorf, cu mii de fire ale povestilor manevrate cu abilitate de misteriosul papusar prezent si in titlul volumului sau de debut. Un univers uman tratat intr-o maniera necrutatoare si fascinanta in acelasi timp, care anunta un scriitor aparte, cu o voce puternica.
Adina Dinitoiu, critic literar, editor Literomania
inca de la primele povestiri publicate in Literomania, Ionut Manea promitea ceva mai mult decat un simplu debut. Proza sa, cu insertii suprarealiste, dar, in acelasi timp, bine ancorata in universul cenusiu al vietii de zi cu zi, impunea deja printr-o scriitura bine stapanita, cursiva, fara sincope, fara pauze stanjenitoare. Puse una langa alta, povestirile lui Ionut Manea contureaza cu o pregnanta si mai acuta un univers apasator, ale carui personaje isi consuma singuratatile intr-un joc crud de-a victima si calaul, joc manevrat din culise de un maestru papusar suprem, al carui avatar, Marele Iepure Alb, apare atunci cand fragila granita dintre ratiune si nebunie, dintre sens si nonsens este spulberata. Proza lui Ionut Manea nu imprumuta, prin urmare, multe din arsenalul literar mizerabilist. De asemenea, nici din stridentele literaturii cu tenta autobiografica. in schimb, scenele din Confesiunile Maestrului Papusar, prin excentricitatea lor, dar si prin gratia detasata cu care strapung, asemenea unui ac de seringa, epiderma unei realitati oprimante, dau seama de un scriitor cu o voce distincta pe care eu, personal, am pariat deja cu toata increderea.
Raul Popescu, critic literar, editor Literomania
