Richard Rorty (1931-2007) a fost unul dintre cei mai cunoscuti si cititi dintre filosofii contemporani. Printre cele mai importante titluri ale sale se numara: Philosophy and the Mirror of Nature (Filosofia si oglinda naturii, 1979) si Contingency, Irony, and Solidarity (Contingenta, ironie si solidaritate, 1989).
Gianni Vattimo (Torino, 1936) a fost elev al lui Gadamer, iar acum preda filosofia la Universitatea din Torino. Dintre titlurile sale amintim: Aventurile diferentei (1980, 1988), Societatea transparenta (1989, 2000) si Sfarsitul modernitatii (1985, 1991).
Santiago Zabala (1975) e doctorand in filosofie la Pontificia Università Lateranense din Roma si autor al lucrarii Filosofare con Ernst Tugendhat. Il carattere ermeneutico della filosofia analitica (A filosofa impreuna cu Ernst Tugendhat. Caracterul hermeneutic al filosofiei analitice, 2004).
Gianni Vattimo si Richard Rorty s-au format in medii distincte unul de altul si au urmat cai diferite. Primul, pornind de la reflectia asupra lui Nietzsche si Heidegger, reprezinta directia postmoderna a Europei latine. Cel de-al doilea, in schimb, este exponentul unui post-empirism influentat de pragmatismul american.
Si totusi, ambii, chiar daca vin din directii filosofice aparent divergente, au ajuns la unele pozitii comune, asa incat au simtit nevoia unei dezbateri directe pe una din temele centrale ale gandirii lor: rolul si semnificatia religiei. O prima chestiune care-i apropie pe cei doi ganditori este constatarea ca, dupa deconstructivism si hermeneutica – ca sa folosim termenii lui Vattimo – religia n-a murit, Dumnezeu mai este inca in circulatie. Dupa epoca credintei si epoca Ratiunii, omenirea a intrat realmente intr-o faza in care gandirea e dominata de preocupari ce nu mai sunt nici doar de competenta stiintei, nici numai a filosofiei si nici exclusiv a religiei. In aceasta epoca a interpretarii, reflectia asupra problemelor religioase isi recapata rolul central. In Viitorul religiei, la invitatia lui Santiago Zabala, Rorty si Vattimo isi expun pozitiile, intr-o convorbire ce penduleaza de la reflectia filosofica la experienta personala, de la traditia hermeneutica la actualitatea politica. E un dialog deschis si pasionant, ce ne introduce in practica vie a filosofiei, in cateva puncte nodale ale experientei si ale gandirii contemporane
