In constiinta marelui public, Dostoievski este creatorul acelor romane care marcheaza repere fundamentale, transformatoare in evolutia literaturii universale. Insa masa operei dostoievskiene are o textura mult mai densa si mai compacta de atat, constituita din scrieri de intindere mai redusa, dar de aceeasi profunzime. Nopti albe este o nuvela de tinerete in care locul central il ocupa visatorul, ca tip uman care isi intampina cu seninatate nefericirea, considerand-o ceva de la sine inteles. Visul de dragoste se naruie in clipa in care pare implinit, iar visatorul accepta si iarta pentru ca fericirea imaginara, absoluta si neintinata, este tot ce i se cuvine de la viata. Prin contrast, Smerita, scrisa la cateva decenii distanta, este un amplu monolog in care personajul, un barbat egocentric, incapabil de empatie si de comunicare, isi consolideaza justificarile pentru tragedia pe care o provoaca si o traieste. Ceea ce au in comun cele doua nuvele este drama omului captiv in temnita labirintica a propriei minti.
Nimeni nu a analizat complicata structura umana asa cum a facut-o Dostoievski. Intuitia lui psihologica este coplesitoare si vizionara. Knut Hamsun
Dostoievski este singurul psiholog de la care am avut ceva de invatat; este unul dintre cele mai frumoase daruri ale providentei din viata mea. Friedrich Nietzsche
