Cu aparatul foto in mana, ca o alta Alice in cautarea inocentei pierdute, autoarea dezvaluie un univers de mari nostalgii, de extaze si de infricosari, in care toate lucrurile pot vorbi la persoana intai despre experientele lor insolite. O mana atemporala pare sa aranjeze totul: destine, granite, miracole, halucinatii si nimeni, niciodata, nu stie unde se sfarseste jocul.
Poemele sale surprind mai ales urmarile dezastrelor, deopotriva ale istoriei si ale inimii omului, cand visul evadeaza infricosat din realitate.
Uneori, in asemenea momente, lasa aparatul foto din mana si lipsa de sens se transforma, neasteptat, in rugaciune.
Dan Verona (prefata)
Nascuta la Bucuresti, in 1979, Ada Sofineti si-a insusit mai multe limbi straine si a poposit, datorita misiunii diplomatice a tatalui sau, pe mai multe meridiane. Dupa studii incepute la Universitatea Tel Aviv, unde este interesata de ebraica, sau la Universitatea Saint Louis din Madrid, si-a luat licenta (Cum laude) in stiinte Sociale la Universitatea Ciprului din Nicosia, unde urmeaza si cursuri de masterat in Sociologie Aplicata. A aprofundat arta scrisului la Universitatea Indianopolis, Indiana, SUA, unde a ramas doi ani, impreuna cu logodnicul cipriot. Aici si-a luat masterul in literatura, teza ei despre Scriere Creativa, nuvela Vow to the Sea ( Juramantul facut marii), fiind publicata in revista Universitatii.
LA FEREASTRa
Exista o fereastra mica
intr-un colt din inima mea.
Are perdele albe
si o rama albastra
Asemenea celor de pe insulele grecesti.
Uneori o pot deschide
si imi pot vedea copilaria;
imi pot intinde mana prin ea
Sa ating amintiri
Sa-i mangai pe cei dragi plecati:
Dureaza o secunda
Apoi mana imi luneca prin aer si dispar.
Pot deschide aceasta fereastra
Ori de cate ori am nevoie;
Uneori, ea se deschide de la sine
in visele mele.
si exista momente
Cand vreau sa ma strecor prin ea,
Dar este prea mica
Nu pot trece dincolo.
Trebuie sa raman in aceasta parte,
in prezent,
Sa deschid ferestrele mari
Din casa mea
Pentru a vedea lumea de astazi.
