(…) Cartea aceasta e formatã din ganduri. Nu afirm cã sunt intelepte dar vã garantez cã sunt de bun simt. Le-am reunit aici cand mi-am dat seama cã uneori reactionãm atunci cand altcineva ne spune ceea ce noi stim dar, din varii motive, am uitat, ignorãm. La un moment dat am asistat la o scenã intre o mamã si fiica ei de vreo opt ani. Mama ii reprosa o multime de lucruri, o tot certa. A luat un biletel din cosuletul cu proverbe bengaleze pe care i-l intindeam, l-a desfãcut, a citit cu voce tare, s-a uitat la mine cu o privirea rea si miratã totodatã, si-a luat copilul de manã si a plecat. Pe bilet scria: Pãrintii nemultumiti cred cã numai copiii altora sunt buni.
Acela a fost momentul in care m-am decis sã pun laolaltã gandurile mele despre pãrinti si copii. Poate cã o vorbã, o situatie vã vor da de gandit asa cum mi-au dat si mie, la vremea respectivã. Nu cred cã acum sunt o mamã mai bunã, mai desteaptã, mai inteleaptã, insã mã strãduiesc. Si ii dedic fiicei mele Ana aceastã carte, nu pentru cã datoritã ei am bãtut toate parcurile din Bucuresti, am trecut pragul grãdinitelor si scolilor, dand nas in nas cu toate situatiile descrise, ci pentru cã datoritã ei invãt, in fiecare zi, sã fiu un pãrinte multumit.
