Povestirile Marianei Codrut instituie un univers aproape magic in care lumina si intunericul isi disputa intiietatea. Nimic artificial in aceste instantanee fluide ale trecerii timpului de o simplitate emotionanta, melancolice dar pline de un umor discret. Lipsite de sentimentalism, de o franchete tulburatoare, povestirile ofera o variata galerie de stari, de situatii si de personaje, explorind cu eleganta si subtilitate fatetele diferite ale lumii si pliurile din care e alcatuita memoria subiectiva. Intens, sobru din punct de vedere stilistic si foarte puternic, volumul Era lumina, era vint are sinceritatea si rafinamentul unei proze de mare calitate. (Carmen Musat)
Aparentele idilice, insemnind lirism, nostalgie a copilariei, oameni si locuri in orizontul unui ethos patriarhal, camufleaza, in Era lumina, era vint, o vina realista inclementa, careia nu-i scapa spectacolul slabiciunilor inavuabile, al ipocriziilor travestite, al perversiunii si ororii. Manusa de catifea ascunde un pumn de fier care te loveste violent cind nici nu te-astepti. Te loveste ca sa te trezeasca. Scrisul Marianei Codrut, cunoscuta publicului in primul rind ca o exceptionala poeta, isi pastreaza nealterata forta cathartica si in proza. Ceea ce ai impresia ca incepe ca Elena Farago se incheie in Carson McCullers. (O Nimigean)
