Cenusevedele din fotografii apare cand privirile nu sunt grabite, iar graba apare cand ne gonim bezmetic timpul de sub noi. Nu mai avem rabdare pentru acea contemplare a lumii care limpezeste privirea, iar odata limpezita deschide cateva cai spre recucerirea rabdarii in privitul si facutul fotografiei.
incep cu punerea pe masa a catorva teme desprinse din lumea fotografiilor, uneori insolite si alteori incomode. Am insotit fiecare fotografie din album cu texte care masoara eficienta instrumentelor de expresie, aflate la indemana oricui, dar nu totdeauna folosite consistent. Sper sa fie o cale spre facerea unor fotografii mai complexe, mai expresive, mai emotionante, care sa aiba si forta sa ne schimbe un pic.
Parcurgerea fugara a indexului tematic de la finalul cartii ofera spectacolul ideilor prin care am cotrobait cu o placere aproape destrabalata.
imi doresc o carte opusa indiferentei, un omagiu la amendamentul tatalui meu legat de indiferenta. Pe cand aveam vreo zece ani, cu juvenila impertinenta am spus intr-o zi, de cateva ori, desprediverse, ca-mi sunt indiferente. Atunci tata mi-a zis sa ma duc la vreo privata de tara, sa bag mana adanc in cercul perforat, sa insfac ce gasesc mai solid pe acolo, sa strang tare pumnul si n-am decat sa constat cat indiferent imi este printre care degete mi se scurge materia. Cuviincioasa definitie a indiferentei. (Francisc Mraz Ferko)
Fotografia poetica din carte ma surprinde, ma rascoleste si nu stiu de ce. Ma ajut de comentariul alaturat fotografiilor, sugerat de Francisc Mraz Ferko. Acum sunt si mai surprins pentru ca totul este explicat logic si in acelasi timp atat de complex. Aflu cum e gandit totul de la detaliul cel mai mic la largimile unui context bine calibrat si aflu ca fotopoetica formeaza, nu numai informeaza.
Chiar din textul introductiv descopar un autor aspru, dar cu adevarat generos, aici Francisc Mraz Ferko deschide o poarta spre intelegere, autoreflexie si ne inpira curajul de a gandi.
Pentru arhitectura pe care o practic, poetica fotografica e un punct de sprijin mai mult decat util.
serban Sturdza, arhitect
imi aduc aminte de o discutie de-a noastra, desigur legata de imagine, despre toate, chiar mai putin despre imagine. Stateam undeva prin munti, noi doi si intreg universul. Ai comparat imaginea cu muzica, cu compozitia muzicala, iar semnificatiile imaginii cu infinitul temelor muzicale. Atunci, prietenia noastra a devenit o imagine. De atunci, datorita tie, idea intonatiei a unificat in mine expresia muzicala cu sentimentele mele vizuale. Viata mea fotografica s-a nuantat, s-a inseninat si a devenit o cautare intre timpi sacri si profani. De la tine am auzit pentru prima oara despre o poetica a imaginii. Dar, de la altii, am citit ca omul nu este numai ce exprima, ci si ceea ce tacand asculta. Aceasta tacere-ascultare este pentr mine mai bogata in tonuri decat orice, mai bogata poate decat Menuetto & Trio din Cvintetul de coarde 3 de Mozart (cu toate ca Allegro imi place mai mult), pe care le-am primit tot de la tine.
Ábel Szalontai, fotograf
Fotograf si cineast cu har, profesor smerit ce-si inmul?este talantul, om dãruit cu verbalitate de mare povestitor, Francisc Mraz ne dãruieste o carte in care lumineazã fenomene esen?iale ale fotografiei, randuri pline de duh in care impleteste teoria si comentariul hermeneutic, ridicand astfel vãlul pentru cei ce doresc sã in?eleagã si sã aprofundeze arta fotograficã in dezvoltarea ei fotopoeticã.
Parintele Varlaam, staretul Manastirii Partos
