O alta trasatura comuna a celor trei piese ce se sustrag clasificarilor generice este dialogul purtat de ele cu trecutul (in Richard al III-lea), prin fictionalizarea istoriei si cultivarea mitului dinastiei Tudor, in ton cu ideologia regimului autocrat din timpul reginei Elisabeta I, sau cu prezentul (in cazul celorlalte doua titluri) prin fictionalizarea prezentului, cu plasarea unor teme de dezbatere ce tin de criza etica, morala, religioasa si politica a Angliei guvernate de Iacob I in spatii geografice fictionale: Viena, Boemia si Sicilia devin, ca in mai toate piesele shakespeariene cu locatie exotica, travestiuri ale Angliei / Londrei de la inceputul secolului al XVII-lea.
