Radicalitatea poeziei lui Forugh Farrokhzad consta tocmai din ruptura de dialectica experientei absolutului si a demersului poetic clasic. De aici vine si modernitatea acuta a demersului ei estetic: poeta nu face din experienta iubirii un fapt al limbajului poetic, nici din prozodie, spatiul unde adevarul acestei experiente se reveleaza. Arta ii permite, dimpotriva, sa semnifice excesul persistent al durerii, exilului, pierderii si despartirii, ca si cand textul poetic ar viza, in fiecare dintre versurile inegale, o realitate pe care Forugh o desemneaza, rebel, drept secretul ei. (Gheorghe Iorga)
