Pandemia COVID-19 a adus cu sine o suita de efecte secundare, inclusiv un interes sporit pentru istoria epidemiilor si a efectelor pe care le-au produs in istorie. Atunci cand oamenii sunt confuzi in privinta prezentului si nesiguri in anticiparea viitorului, ei tind sa se intoarca spre trecut, sa caute in experienta vremurilor de alta data raspunsuri la intrebarile si angoasele care-i macina. Pentru istoricii care sunt astfel pusi sub reflectorul atentiei publice, relatia cu timpul prezent, cu preocuparile societatii contemporane, poate sa fie adeseori dificila. Prinsi intre tentatia de a raspunde spontan la provocarile cotidiene, ca orice persoana vizata de actualitatea zilei si reflexul de a plasa dilemele si incertitudinile pe un mai amplu tablou temporal, comparandu-le cu experiente trecute, istoricii au adeseori o perspectiva particulara asupra crizelor momentului. De aici rezulta si demersul de fata, nascut din dorinta unui grup de istorici de la Universitatea din Bucuresti de a-si conforta contemporanii, stresati de rigorile distantarii sociale, cu privirea relativ obiectiva pe care distanta in timp fata de fenomene asemanatoare o poate favoriza. Nu este sigur ca descoperirea (sau redescoperirea) faptului ca pandemii majore, precum Marea Ciuma sau Gripa Spaniola, au avut un bilant mult mai grav decat cel al maladiei COVID-19 e o sursa de consolare, dar poate fi de ajutor in intelegerea situatiei in care ne aflam, cu pericolele, solutiile si posibilele sale urmari.
