Un volum de Radu Bata seamana cu o caseta in care-o femeie tanara de azi isi tine, de-a valma, podoabele. nu neaparat scumpe, nu neaparat mosteniri de familie. Plastic si sidef, alama dar si aur pealocuri, snurulete si lantisoare-ncalcite, cate-o camee dar si cate-un inel de rockerita cu cap de mort, o bratara cu linie pura, dar si-un pandantiv kitsch strident, purtat din nonconformism si sidare. de asemenea, o pisicuta roz din sticla de Murano. Peste toate poetul asterne un fel de vernis melancolic care atenueaza stridentele, lasand sa straluceasca doar anumite puncte din pumnul acesta de gablonzuri zornaitoare. Jocurile de cuvinte, unele ingenioase, altele, mai rar, facile, sunt si ele, in ine, un ingredient in reteta poezetelor. Mircea Cartarescu
