„Pedepse eficiente
Adeseori este bine ca pedeapsa sa fie administrata chiar in timp ce ei fac ceva rau. Daca un copil isi lasa jucariile peste tot in sufragerie dupa ce l-ati rugat ferm sa le stranga, atunci puteti strange jucariile si le puteti pune intr-un loc unde el nu poate ajunge la ele, lasandu-le acolo pentru cateva zile. Daca un adolescent refuza sa-si puna hainele murdare in cosul de rufe, acesta ar putea sa descopere la un moment dat ca nu mai are nicio camasa curata pentru a merge la scoala (o pedeapsa destul de severa pentru multi adolescenti, desi nu pentru toti). Un adolescent mai mare care sta la o petrecere sau in alta parte pana tarziu fara a-si anunta mai inainte parintii ca va intarzia si-ar putea pierde pentru un timp privilegiul de a iesi seara pana cand poate sa dovedeasca ca isi poate purta de grija intr-un mod responsabil. Pedepsele eficiente au o logica pe care chiar si copilul care este pedepsit trebuie sa o recunoasca. Ele il invata pe copil o lectie cruciala, si anume ca toate actiunile au consecinte.
Increderea exagerata privind pedeapsa
Atunci cand intalnesc un parinte care spune ca trebuie sa isi pedepseasca tot timpul” copilul stiu ca respectivul parinte are nevoie de ajutor. Unii parinti au dificultati foarte mari in a-si controla copiii. Ei spun ca acestia nu fac ce li se spune sau ca pur si simplu sunt rai. Primul lucru pe care il observati cand priviti un astfel de parinte – sa spunem ca este vorba de o mama – este ca nu pare a incerca cu adevarat, cu toate ca doreste sa-si controleze copilul si crede ca face tot ce ii sta in putinta pentru a reusi acest lucru. Ea il ameninta, il dojeneste sau il pedepseste frecvent. Insa o astfel de mama aproape niciodata nu duce la indeplinire o amenintare. O alta mama, cu toate ca isi pedepseste copilul, niciodata nu reuseste sa-l faca pe acesta sa faca ceea ce ea i-a zis ca are de facut. O alta mamica il poate face pe copilul ei sa se supuna o data, insa dupa cinci, apoi dupa zece minute il lasa nepedepsit, desi copilul repeta greseala. O alta rade in timp ce isi cearta si pedepseste copilul. O alta tipa continuu la copil spunandu-i ca a fost rau sau il intreaba pe vecin, in fata copilului, daca acesta a vazut vreodata un copil mai rau.
Astfel de parinti se asteapta ca, in mod inconstient, comportamentul rau al copilului lor sa continue si considera ca nu pot face nimic eficient pentru a-l opri. Ei practic ii invita pe copii sa se comporte urat, cu toate ca nu isi dau seama de acest lucru. Mustrarile si pedepsele lor reprezinta numai o exprimare a frustrarii lor. Atunci cand ei se plang vecinilor, singura lor speranta este sa obtina o aprobare linistitoare din partea acestora in legatura cu faptul ca au un copil cu adevarat imposibil. Acesti parinti au nevoie de ajutor din partea unui specialist rabdator.”
Codul cartii: ALL978-606-8657-37-0
