Scrisori din exil

Scrisori din exil. Catre Olimpiada si cei ramasi credinciosi. Despre deprimare, suferinta si Providenta

In iunie 404, arhiepiscopul Ioan al Constantinopolului, supranumit „Gura de Aur”, pleca pe drumul fara intoarcere al exilului. Din indepartatul orasel Cucuz va intretine o bogata corespondenta, in care se detaseaza cele doua mesaje adresate credinciosilor ramasi fideli in Constantinopol si cele 17 scrisori adresate diaconitei Olimpiada. Impreuna ele alcatuiesc o veritabila „trilogie a exilului” in care Sfantul Ioan trateaza problema suferintei nedrepte a crestinilor persecutati de propriii lor confrati si raspunde celor care, scandalizati de acestea, puneau sub semnul intrebarii Providenta lui Dumnezeu.

Daca ultimele doua mesaje-scrisori catre credinciosii din Constantinopol sunt adevarate tratate despre suferinta si Providenta, scrisorile catre Olimpiada au un aspect mai personal. Ele ne reveleaza o emotionanta prietenie si o profunda afectiune spirituala intre doua personalitati unice. Totodata, ele ne fac sa ne punem intrebarea: cine a fost acest misterios personaj feminin care a trait in anturajul nemijlocit al celor mai mari Sfinti Parinti ai „veacului de aur” al patristicii grecesti? Grigorie din Nazianz ii trimitea un poem de ziua nuntii; Grigorie al Nyssei ii dedica omiliile la Cantarea Cantarilor. La cateva decenii dupa moartea sa (in 408, la nici un an dupa moartea in exil a Sfantului Ioan), „Viata” Olimpiadei ne arata ca diaconita era deja venerata ca sfanta „cuvioasa” si „marturisitoare”, memoria ei fiind apoi eclipsata de gloria arhiepiscopului cu „Gura de Aur”.

Reunind alaturi de „trilogia exilului” – care grupeaza ultimele scrieri apartinand Sfantului Ioan Gura de Aur – totalitatea textelor patristice scrise despre si catre Olimpiada, volumul de fata restituie profilul spiritual a doua din cele mai remarcabile figuri ale perioadei patristice si din intreaga istorie a Bisericii.