Acum. Fizica timpului

Citesti cuvantul acum chiar acum, dar ce inseamna el? Ce anume da un caracter exceptional efemerului moment acum? Natura lui enigmatica i-a contrariat pe filozofi, teologi si fizicieni, de la Sfantul Augustin la Einstein si pana in prezent. In ultima vreme, destui fizicieni teoreticieni impartasesc ideea ca scurgerea timpului e doar o iluzie, insa Richard A. Muller, unul dintre cei mai mari fizicieni experimentatori ai zilelor noastre, este de alta parere. El spune ca fizica trebuie sa explice realitatea, nu s-o nege.

In Acum, drumul catre intelegerea timpului pe care ni-l propune Muller ne conduce prin elementele fundamentale ale teoriei relativitatii si teoriei cuantice, prin cosmologia big bang-ului si a gaurilor negre, pentru a ajunge la o imagine sintetica originala ce contrazice multe dintre ideile cu care ne-am obisnuit si pentru a anticipa spiritul in care ar trebui sa gandeasca un nou Einstein.
 

Semnificatia lui acum e doar unul dintre numeroasele mistere ale acelui ciudat fenomen pe care il numim timp. Este remarcabil ca intelegem atat de mult despre timp, mai ales straniile si contraintuitivele aspecte legate de teoria relativitatii a lui Einstein, dar e remarcabil si ca intelegem atat de putin despre aspectele fundamentale ale timpului – ce este si care e raportul lui cu realitatea.
Cartea de fata este despre timp – ce stim si ce nu stim.

O carte pasionanta, solid argumentata, despre natura fundamentala a timpului. – Lee Smolin

Fragment din cartea “Acum. Fizica timpului” de Richard Muller:

“Fizicienii concep de regula spatiul nu ca pe un vid, ci ca pe o substanta. Nu e o substanta materiala, ci ceva fundamental. Poate vibra in multe moduri, iar astfel se manifesta ca materie si energie. Un mod de vibratie se manifesta ca unda de lumina, altul este ceea ce numim electron. Daca spatiul n-ar fi existat inainte de big bang, atunci nimic n-ar fi putut sa vibreze, asadar nici materia, nici energia n-ar fi fost posibile. Crearea spatiului face posibila materia. Inainte ca spatiul sa fie creat, n-a existat nimic din ceea ce numim “real”. Nu putem descrie ce a existat. 

Subliniez ca aceste idei nu tin de stiinta, sunt doar meditatiile unui fizician, si fara indoiala nu m-am gandit eu primul la ele. Nu isi au locul in literatura stiintifica, dar sunt acel gen de idei cu care se joaca oamenii de stiinta atunci cand se despovareaza de rigoarea profesiunii lor. Poate ca vor duce undeva, insa deocamdata sunt doar vise. 

Spatiul si timpul sunt legate prin relativitate. Nu traim in spatiu si timp, ci in spatiu-timp. Sa ne gandim putin la implicatiile filozofice ale acestui fapt. Daca spatiul a inceput la big bang, daca spatiul a fost creat, poate ca la fel s-a intamplat si cu timpul. Spatiul si timpul n-au existat “inainte” de big bang; de fapt, privind din aceasta perspectiva, cuvantul inainte n-are nici un sens. E absurd sa ne intrebam ce s-a intamplat inainte ca timpul sa inceapa, fiindca n-a existat un inainte. Este ca si cum te-ai intreba ce se intampla daca asezi doua obiecte la o distanta mai mica decat zero. Ce se intampla daca, racesti un obiect clasic sub zero absolut, asa incat miscarea lui sa fie mai lenta, decat nici o miscare? Nu se poate raspunde la aceste intrebari fiindca n-au sens. 

Augustin ar fi de acord cu aceste ganduri. El sustinea ca existenta lui Dumnezeu transcende timpul, ca Dumnezeu exista in afara timpului. Daca ar trai azi, banuiesc ca Augustin ar spune ca Dumnezeu a creat spatiul si timpul.”