Verity

Colleen Hoover, autoarea bestsellerului Ugly Love (aflat la a X-a editie in limba romana), revine cu un nou roman plin de suspans.

Aceasta nu e doar o carte, este o experienta viscerala. – B.B. Easton
 

Suspans la superlativ cu un autentic puls a la Colleen Hoover. – Tarryn Fisher

Lowen este o scriitoare debutanta, cu mari dificultati financiare. De aceea, cand Jeremy, sotul celebrei autoare Verity Crawford, ii propune sa completeze seria de romane pe care sotia lui, grav vatamata intr-un accident, nu mai este capabila s-o duca la bun sfarsit, Lowen nu poate sa refuze oferta. Astfel, ajunge la resedinta Crawford, cu intentia de a sta cateva zile – atat cat sa caute prin haoticul birou al lui Verity orice notite si posibile schite de care ar avea nevoie ca sa inceapa sa scrie urmatoarele romane. Dar cu cat petrece mai mult timp impreuna cu Jeremy, cu atat mai putin se grabeste sa plece. In biroul sotiei, Lowen gaseste un manuscris ascuns. O autobiografie continand marturii ingrozitoare, inclusiv adevarul din spatele evenimentelor care le-au distrus familia. Adevar care, daca i-ar ajunge la cunostinta lui Jeremy, l-ar zdrobi complet pe tatal deja indurerat. Lowen decide sa pastreze secretul despre manuscris, ingaduindu-i lui Jeremy sa continue sa creada ca Verity este nevinovata. Insa pe masura ce sentimentele lui Lowen pentru tatal si sotul devotat se adancesc, ea incepe sa se intrebe daca a nu-i dezvalui si lui ce-a aflat este in interesul ei.

CColleen Hoover este autoare a numeroase romane pentru tineri, dintre care nu mai putin de zece figureaza pe listele de bestselleruri New York Times. Sase dintre acestea sunt traduse in limba romana si publicate la Editura Epica: Hopeless. Fara speranta, Speranta pierduta, Slam. Din dragoste pentru Layken, Ugly Love, Confess si Totul  se termina cu noi. Colleen locuieste in Texas impreuna cu sotul ei si cu cei trei baieti ai lor.

Duc o mana la piept si ma uit uluita la cer. 

— Uau!

— Asa-i, sopteste el. 

Nu ne mai vorbim, un timp. Vedem doi meteoriti, unul la sud si unul la est. Jeremy arata spre ei, dar nu spune nimic. Iar cand intervine o pauza, atat de conversatie cat si de meteoriti, Jeremy se ridica intr-un cot si se uita la mine. 

— Crezi ca ar trebui sa-l duc pe Crew din nou la terapie? 

Intorc capul si il privesc mirata. Din aceasta pozitie ne despart doar cativa centimetri. 

Poate un centimetru si jumatate. Este atat de aproape, incat ii pot simti caldura trupului. 

— Da. 

Pare sa aprecieze onestitatea mea. 

— Bine, imi raspunde, dar nu se lungeste la loc pe iarba, ci continua sa ma priveasca de parc-ar vrea sa ma intrebe altceva.

— Tu ai fost la terapie?

— Da. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata, ii spun. 

Apoi ma uit inapoi la cer, deoarece nu vreau sa ii vad expresia fetei cand voi rosti urmatoarea fraza. 

— Dupa ce am urmarit imaginile cu mine cocotata pe balustrada, mi-a fost teama ca, in adancul meu, imi doream sa mor. Saptamani intregi m-am luptat cu somnul. Mi-a fost teama sa nu ma ranesc intentionat. Dar terapeutul m-a ajutat sa inteleg ca somnambulismul nu are legatura cu intentia. Si, dupa cativa ani in care mi s-a tot spus asta, in sfarsit am ajuns si eu sa cred.

— Mama ta a mers cu tine la terapie?

— Nu, rad eu. Nici n-a vrut sa stea de vorba cu mine despre terapia mea. Ceva din ce s-a intamplat in noaptea in care mi-am rupt incheietura a schimbat-o complet. Sau cel putin a schimbat relatia dintre noi. De atunci ne-am simtit intotdeauna deconectate. Mama imi aminteste foarte mult de…, ma opresc, pentru ca imi dau seama ca sunt pe cale sa spun Verity. 

— De cine iti aminteste? 

— De personajul principal din seria lui Verity.

— Si e un lucru rau? ma intreaba el. 

— Chiar n-ai citit volumele? chicotesc eu. 

Jeremy se intinde pe iarba si intrerupe contactul vizual. 

— Doar pe primul. 

— De ce te-ai oprit? 

— Pentru ca… mi-a fost greu sa admit ca totul era doar imaginatia ei. 

Vreau spun ca a avut dreptate sa fie ingrijorat, deoarece gandurile sotiei sale sunt extrem de asemanatoare cu gandurile personajului ei.”