Metodologia elaborarii lucrarilor stiintifice. Curs universitar
Preocupari metodologice au aparut odata cu primele incercari de explicare stiintifica a lumii. Hegel face un important pas inainte in momentul in care considera ca metoda nu e nimic altceva decat structura intregului, stabilita in pura sa esentialitate. Metoda este un mijloc eficace al gandirii. Adecvarea metodologica se regaseste in adevarul dobandit. O buna cunoastere, explicare si interpretare a dreptului (a fenomenului juridic) reclama o metodologie corespunzatoare in baza careia sa se realizeze o intelegere stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functiilor lui, a esentei, continutului si formei dreptului. Metoda juridica cuprinde, mai intai, analiza de text, spre a explica intelesul legii, dar si imprejurarile sociale si istorice care au determinat aparitia acesteia (etapa dogmatica), dar nu se opreste aici, fiind nevoie si de o etapa cazuistica, ce presupune o viziune sociologica, in care se cerceteaza, dincolo de text, mediul social in care textul legal isi duce existenta (Ch. Eisenmman). Metodologia juridica reprezinta sistemul unor factori de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile care se stabilesc intre diferite metode (particulare, individuale) in procesul cunoasterii fenomenului juridic. O metoda, in sensul adevarat al cuvantului, trebuie sa fie determinata de insusi obiectul cercetarii stiintifice, trebuie sa corespunda legilor acestuia. Intre diversele trepte metodologice – generala, particulara, singulara – se stabilesc raporturi complexe, in cadrul carora se pot distinge aspecte caracteristice legaturii dintre general si particular, dintre parte si intreg, dintre proces si moment etc. Raporturile, legaturile, relatiile care se stabilesc intre diferitele metode, fie inainte, fie in timpul, fie dupa incheierea actului de cercetare stiintifica alcatuiesc obiectul metodologiei juridice. Stransa colaborare intre diferitele metode de cercetare este indispensabila actului de cercetare intrucat fiecare are vocatia de a sesiza universalul.
Preocupari metodologice au aparut odata cu primele incercari de explicare stiintifica a lumii. Hegel face un important pas inainte in momentul in care considera ca metoda nu e nimic altceva decat structura intregului, stabilita in pura sa esentialitate. Metoda este un mijloc eficace al gandirii. Adecvarea metodologica se regaseste in adevarul dobandit. O buna cunoastere, explicare si interpretare a dreptului (a fenomenului juridic) reclama o metodologie corespunzatoare in baza careia sa se realizeze o intelegere stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functiilor lui, a esentei, continutului si formei dreptului. Metoda juridica cuprinde, mai intai, analiza de text, spre a explica intelesul legii, dar si imprejurarile sociale si istorice care au determinat aparitia acesteia (etapa dogmatica), dar nu se opreste aici, fiind nevoie si de o etapa cazuistica, ce presupune o viziune sociologica, in care se cerceteaza, dincolo de text, mediul social in care textul legal isi duce existenta (Ch. Eisenmman). Metodologia juridica reprezinta sistemul unor factori de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile care se stabilesc intre diferite metode (particulare, individuale) in procesul cunoasterii fenomenului juridic. O metoda, in sensul adevarat al cuvantului, trebuie sa fie determinata de insusi obiectul cercetarii stiintifice, trebuie sa corespunda legilor acestuia. Intre diversele trepte metodologice – generala, particulara, singulara – se stabilesc raporturi complexe, in cadrul carora se pot distinge aspecte caracteristice legaturii dintre general si particular, dintre parte si intreg, dintre proces si moment etc. Raporturile, legaturile, relatiile care se stabilesc intre diferitele metode, fie inainte, fie in timpul, fie dupa incheierea actului de cercetare stiintifica alcatuiesc obiectul metodologiei juridice. Stransa colaborare intre diferitele metode de cercetare este indispensabila actului de cercetare intrucat fiecare are vocatia de a sesiza universalul.
Codul cartii: PUN978-606-26-1099-9
