Arta, artisti, administratie in anii ’80. Amintirile unui fost director la Fondul Plastic al Uniunii Artistilor Plastici
Romania socialismului tarziu punea inca arta in inventarul activitatilor din societate. Cu rubrici despre produse si producatori. Totusi, in registrul cultural si in realitate, tara traia cu opere si artisti. Intre politica administrativa a unei uniuni de creatie si substanta vietii artistice au stat insa mereu functionari, catastife, controale si libertati un spatiu despre care avem aici una dintre foarte rarele marturii.
Cu Viorel Marginean ma intalneam, in afara de zilele cu sedinte, la atelierul sau din Pangrati. tineam sfat tot in interesul breslei, constituindu-ne in ceva ce azi s-ar chema laborator de idei. Asa ne-am hotarat sa batem tara in lung si in lat. Datorita bunei aprovizionari cu materiale, cresterea productiei artistice sufocase Bucurestiul, care era ticsit de marfa, venita si din provincie. Noi galerii de arta trebuiau deschise urgent in judete. Pentru spatii trebuia sa apelam la organele locale. Dar spatiile nu puteau fi amenajate decat in centrele localitatilor, pe principiul ca dupa paine se duce omul oriunde, in timp ce arta trebuie sa fie in buricul targului, accesibila circulatiei pietonale si comerciale, in locuri prin care trec toti, fie si numai la plimbare. In plus, argumentam noi, galeriile urmau sa devina un punct de atractie culturala, contribuind si la infrumusetarea orasului, care primea astfel o imagine mai nobila.Am batut pe la mai toate usile, am fost primiti la varful conducerilor locale si am capatat un raspuns favorabil in majoritatea cazurilor. Asa s-a creat o retea de galerii de arta in toate resedintele de judet, precum si in alte orase mari. – Gelu Culea
Romania socialismului tarziu punea inca arta in inventarul activitatilor din societate. Cu rubrici despre produse si producatori. Totusi, in registrul cultural si in realitate, tara traia cu opere si artisti. Intre politica administrativa a unei uniuni de creatie si substanta vietii artistice au stat insa mereu functionari, catastife, controale si libertati un spatiu despre care avem aici una dintre foarte rarele marturii.
Cu Viorel Marginean ma intalneam, in afara de zilele cu sedinte, la atelierul sau din Pangrati. tineam sfat tot in interesul breslei, constituindu-ne in ceva ce azi s-ar chema laborator de idei. Asa ne-am hotarat sa batem tara in lung si in lat. Datorita bunei aprovizionari cu materiale, cresterea productiei artistice sufocase Bucurestiul, care era ticsit de marfa, venita si din provincie. Noi galerii de arta trebuiau deschise urgent in judete. Pentru spatii trebuia sa apelam la organele locale. Dar spatiile nu puteau fi amenajate decat in centrele localitatilor, pe principiul ca dupa paine se duce omul oriunde, in timp ce arta trebuie sa fie in buricul targului, accesibila circulatiei pietonale si comerciale, in locuri prin care trec toti, fie si numai la plimbare. In plus, argumentam noi, galeriile urmau sa devina un punct de atractie culturala, contribuind si la infrumusetarea orasului, care primea astfel o imagine mai nobila.Am batut pe la mai toate usile, am fost primiti la varful conducerilor locale si am capatat un raspuns favorabil in majoritatea cazurilor. Asa s-a creat o retea de galerii de arta in toate resedintele de judet, precum si in alte orase mari. – Gelu Culea
Codul cartii: COM978-606-680-022-8
