Unul dintre cei mai indragiti actori de azi, Michael Caine a jucat in filme britanice clasice precum Alfie, Zulu sau Jaf in stil italian, dar si in productii hollywoodiene precum trilogia Cavalerul negru, Un american linistit, Hannah si surorile ei. A excelat in toate rolurile pe care le-a jucat, fiind rasfatatul criticilor.
Caine stie ce sacrificii cere succesul a ajuns la apogeul carierei, desi a pornit foarte de jos. Asa cum spune chiar el: Lucrurile mici pot duce la lucruri mari. Si daca le faci asa cum trebuie, astrele se vor alinia cand te astepti cel mai putin.
Povestile pe care le-a trait, descrise minunat, sunt o lectie de viata pentru oricare dintre noi.
Michael Caine este un povestitor sarmant. Scrisul lui are o calitate rara la memorialisti: jovialitatea. – The New York Times
Expansiv si captivant, Caine da dovada de o induiosatoare modestie – Sunday Times
Fragment din cartea „Arta de a asculta si alte lectii de viata” de Michael Caine
„A existat un moment, si pot sa mi-l amintesc cu exactitate, cand am simtit ca lucrurile se intampla, pentru ca eu le fac sa se intample. Eram in New York pentru prima oara, in primul meu turneu de promovare pentru Alfie. Camera mea din Plaza Hotel avea vedere spre Central Park, iar New Yorkul arata fix ca in filme. In fata la NBC Studio, in Rockefeller Center, eram asaltat de fani care asteptau autografe. Dar si eu eram cu gura cascata, foarte impresionat: intr-un restaurant care se chema Elaine’s, care curand a devenit fara doar si poate favoritul meu, i-am rasturnat paharul cu vin lui Woody Allen si am calcat-o pe picior pe Ursula Andress. Alfie era primul meu film care rula in Statele Unite – un eveniment aproape de necrezut la acea vreme pentru un film englez minor. Dar momentul cand am simtit ca eu sunt protagonistul acestor evenimente a venit cand stateam afara, cu spate la Bloomingdales, pe Lexigton Avenue, uitandu-ma peste strada la un cinematograf unde rula Dosarul Iperess. Alfie mergea atat de bine, incat Universal cumparase si Dosarul Iperess si, chiar daca trecusera deja optsprezece luni, inca rula. Acum aveam doua filme lansate in Statele Unite si, pe deasupra, o nominalizare la Oscar pentru Alfie.
Simteam ca eu sunt responsabil pentru toate astea, dar nu simteam ca am reusit. Nu m-am relaxat niciodata, nu am pre-supus niciodata ca vremurile bune o sa continue la nesfarsit, niciodata nu am lasat garda jos. Stiam ca trebuia sa continui sa consolidez totul, sa nu o dau in bara, sa continui sa muncesc, sa dau tot ce-i mai bun si sa-mi fac treaba bine in fiecare zi. Si daca reusesti asta, continua sa o faci zi de zi.”
