Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Autor distins cu Booker Prize International pentru literatura
Autoarea bestsellerului Ratacitorii, roman laureat al Man Booker Prize 2018. Premiul Nobel pentru Literatura 2018
Barbarii nu calatoresc, ei se indreapta pur si simplu catre o anume destinatie sau invadeaza teritorii. – Olga Tokarczuk
A ascuns Cartea intr-un loc ce i s-a parut creat in acest scop: intr-un defileu de munte, unde pustnici in cautarea singuratatii isi construisera o mica manastire. Lor le-a incredintat Cartea, promi-tindu-si ca se va intoarce abia dupa ce ii va fi pregatit pe oameni pentru acceptarea ei… Alese sapte oameni intelepti si demni si impreuna cu ei intemeie Fratia, ce avea sa se ocupe de reformarea lumii si de pregatirea acesteia pentru schimbarea ce urma sa vina. Dar in planurile marete ale lui H.R.C. interveni, cum se intimpla de obicei, istoria. Se facura doua razboaie unul dupa altul, aparura noi reformatori… Incepura persecutiile, se aprinsera rugurile. Privind stelele si cercetind proprietatile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevar, dar apoi anulau totul in fata noilor camere de tortura ce apareau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu fata brazdata de zbirciturile amaraciunii. Inainte de a se stinge, cu mina tremurinda, intocmi pe un petec de hirtie harta muntilor in care ascunsese Cartea, cu speranta naiva ca marea involburata a istoriei se va linisti, iar oamenii se vor ocupa in cele din urma de ceea ce este mai important.
Traducere din limba polona de Constantin Geambasu
Fragment din cartea „Calatoria oamenilor cartii” de Olga Tokarczuk:
„Drept recompensa, ii povesti englezului despre Carte, iar vorbind despre Carte se infatisa pe sine. Burling trai atunci un fel de soc. Acel Marchiz sigur pe sine, diplomatul cu picioarele pe pamant, calatorind intr-o tara vecina pentru afaceri, incetase sa mai existe. Acum Burling vedea in fata sa un nebun, caci cum altfel ai putea numi altfel un om care-si sacrifica intreaga cariera si banii, riscandu-si viata, pentru a dobandi ceva atat de ireal cum era Cartea? Totusi, acest gen de nebunie il atragea pe Burling. Ca rationalist, adept al lui Descartes si sustinator al ratiunii, in adancul sufletului, Burling avea nevoie de apa din izvorul irationalismului, al basmului si al superstitiei. Fie si pentru a se lupta cu ele, pentru ca te lupti doar cu ceea ce te atrage mai mult. Omul care-i spunea aceste basme era cineva pe care-l respecta, pe care incepuse sa-l trateze ca pe un prieten, o persoana cu o gandire profunda si cunostinte ample.
Toata ziua urmatoare englezul trecu printr-o mare confuzie. In imaginea lui rationala despre lume nu exista loc pentru ceva de felul Cartii. Lumea era alcatuita dintr-o materie insufletita de duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat viata in momentul creatiei, si din acel moment se arata doar in legile care guverneaza materia. Burling nu se indoia de existenta lui Dumnezeu, insa Dumnezeu e atat de departe, atat de indepartat, incat nu are nici o influenta sau, mai degraba, nu vrea sa influenteze ceea ce se intampla aici. Asadar, Burling nu admitea nici un alt mod in care Dumnezeu ar fi putut intra in legatura cu oamenii; poate doar prin legile naturii. Dumnezeu care s-ar manifesta in pofida legilor create de el si-ar nega propria existenta.
Burling isi concentra intreaga inteligenta pentru a explica ceea ce i se parea complet dezlanat si rezolvarea ii veni singura – patrunse deodata in miezul problemei, fara cuvinte, fara retorica. Intelese Cartea ca un simbol al tuturor acestor legi care guverneaza materia, ca o concretizare mentala a tuturor cautarilor umane, a cercetarilor, experientelor, experimentelor si descoperirilor.”
