In gradina japoneza

Tudor este un antreprenorin varsta de treizeci si opt de ani care isi dedica aproape tot timpul afacerii, convins fiind ca in lipsa lui n-ar merge bine treaba. Calatoriile de afaceri il tin departe de familie si Tudor ajunge sa petreaca acasa doar doua nopti pe saptamana. Asta pana in seara in care intregul univers i se prabuseste in cap odata cu intrebarea candida a hicei lui in varsta de cinci ani:”Tati, dormi si in noaptea asta la noi?”Brusc,Tudor intelege ca perceptia fiicei lui este ca el nu mai face parte din „la noi”, ca a ajuns sa fie doar musafirul de sambata.
Pasii lui rataciti il vor purta spre Gradina Botanica din oras. Acolo, in linistea Gradinii Japoneze, il intalneste pe domnui Tomo – un distins domn a carui intelepciune este rodui unei bogate experiente de viata.
Conversatiile cu domnul Tomo capata o dimensiune revelatoare pentru ca il ajuta pe Tudor sa-si raspunda la intrebari pe care pana atunci nici macar nu si le pusese, sa se cunoasca pe sine, sa se inteleaga mai bine pe el si pe cei din jurul sau.
O carte inspirationala ce imbina invitatia la introspectie cu invataminte pretioase confirmate de cele mai relevante studii despre fericire, autocunoastere si relationare realizate de experti si universitati de renume.Toate acestea sunt impletite intr-o poveste ce se deruleaza sub forma de conversatii de coaching si mentorat. Conversatiile sunt cu atat mai captivante cu cat vor raspunde la intrebari de care oricare dintre noi ajungem sa ne lovim intr-un moment sau altul al vietii.
Gradina Japoneza capata o dubla valenta. Din punct de vedere fizic este locul in care Tudor si domnul Tomo poarta aceste conversatii revelatoare, iar metaforic devine acel loc din sufletul fiecaruia dintre noi unde ne bucuram de pace, tihn, incantare si multumire.

– Da, in sezonul cald vin in fiecare zi, mai putin in weekend.

– Atunci, ne vedem maine?

Imi zambeste cu prietenie.

– Tudor! Eu sunt Tudor Sava, imi amintesc sa ma prezint dandu-mi seama ca nici macar nu cunosteam numele acestui domn pe care eram deja dornic sa-l revad.

Imi face cu mana in timp ce se indeparteaza, dar nu reusesc sa inteleg numele pe care il sopteste din varful buzelor. Cu atat mai bine, imi zic, voi gasi eu un apelativ potrivit pentru momentele in care il voi pomeni in gandurile mele.

Primul lucru pe care-l fac de indata ce dispare din campul meu vizual este sa iau telefonul mobil din buzunar si sa caut pe internet nume japoneze – doar il intalnisem in Gradina Japoneza! Parcurg o lista lunga de nume. Tomo imi atrage atentia; semnifica intelepciune. Se potriveste perfect! Domnul Tomo. Domnul Intelepciune.

Domnul Tomo este noul meu prieten pe care l-am cunoscut azi in Gradina Japoneza. Ma trezesc zambind ca un copil care face ghidusii.

Doamne, ce zi! De dimineata pornisem de acasa suparat si confuz. Apoi, intalnirea asta neasteptata m-a facut sa inteleg cat de important este ca atunci cand ai o greutate pe suflet sa gasesti o persoana ca domnul Tomo cu care sa vorbesti, care sa te asculte. O asemenea discutie, daca este de calitate, poate sa fie de-a dreptul vindecatoare. Simt asa o usurare de parca un bolovan greu ar fi fost inlaturat de pe sufletul meu.”