A fost odata ca niciodata. O istorie alternativa a fericirii

Cine nu-si doreste sa fie fericit? Din (ne)fericire, incercarile noastre de a atinge aceasta stare mult dorita se soldeaza, de multe ori, cu un esec – sau mai multe -, dar acest lucru nu este intamplator… Nu pornim de unde trebuie in cautarea fericirii. Nu intelegem ce este fericirea; de fapt, nu stim nici macar cum sa o recunoastem si cum se simte. Mass-media si conceptiile eronate cu care am fost indoctrinati de-a lungul vietii contribuie la motivele nefericirii noastre. Aceasta carte ti se adreseaza daca iti doresti cu adevarat sa inveti ce este fericirea, sa iti pui mintea la contributie si sa pornesti pe un drum nou, curatat de ideile nocive si demagogia care o ascund privirii.

O lectura obligatorie pentru toata lumea, in orice moment! – A.C. Grayling

Pur si simplu extraordinara si plina de intelepciune si cunoastere. Va produce cu siguranta o schimbare in viata mea si in felul in care ma raportez la mine insumi. – Stephen Fry

Derren Brown, magician si iluzionist celebru, si-a inceput cariera in televiziune in anul 2000, cu emisiunea Mind Control. Spectacolele sale, jucate inclusiv pe scenele londoneze, sunt niste capodopere in care acesta imbina psihologia, magia si hipnoza si i-au adus recunoasterea internationala ca specialist in arta manipularii psihologice. Este, de asemenea, autorul cartilor Tricks of the Mind [ed. rom. Trucuri ale mintii, 2018], Pure Effect si Absolute Magic.

Fragment din volumul „A fost odata ca niciodata. O istorie alternativa a fericirii” de Derren Brown:

„Aceasta carte este rezultatul mai multor ani in care am fost curios sa aflu ce anume ne face fericiti, ce inseamna fericirea si cum putem deveni, noi insine, mai fericiti. De ceva vreme, am folosit in spectacolele mele televizate participanti neavizati, care si-au descoperit eroii interiori si au inceput sa invete sa-si traiasca, cu adevarat, viata. Dar ideile abil impachetate, potrivite pentru o emisiune de vizionat pe un ecran mic, ascund o fascinatie mult mai complexa despre ce constituie, cu adevarat, o viata fericita. Pentru mine, aceasta intrebare a fost adusa in prim-plan de volumul considerabil de mesaje profund inutile pe care le primim despre ceea ce ar trebui sa fie fericirea.

Poate te consideri deja destul de fericit sau foarte nefericit; s-ar putea sa ai idei bine conturate despre cum arata o viata „buna” sau, poate, nu te-ai gandit niciodata la asta. Din pacate, exista o sursa inepuizabila de lecturi din zona dezvoltarii personale si o presiune masiva a societatii legata de cautarea fericirii, care se pot dovedi profund contraproductive, conducand, pur si simplu, la cresterea anxietatii. Multe dintre caile spre fericire si succes cu care probabil esti familiarizat – cum ar fi gandirea pozitiva, increderea in sine si stabilirea obiectivelor – pot fi, dupa cum sper sa iti demonstrez, dezastruoase daca sunt urmate.

Pentru a exemplifica, voi recurge la unele dintre cugetarile mele preferate din ultimele doua milenii, cele mai multe dintre ele provenind din vremurile cand filosofii – literalmente „iubitori ai intelepciunii” – erau preocupati de modul in care noi am putea trai cel mai bine. De ceva timp, filosofia si psihologia au existat ca discipline separate, ultima fiind mai preocupata de observarea sau remedierea patologiilor decat de cercetarea modului in care ne-am putea trai cat mai fericiti scurta viata. Apoi, recent, vizionarii din ambele domenii au descoperit din nou un limbaj comun. Martin Seligman si multi alti „psihologi pozitivisti” au incercat sa restabileasca un echilibru examinand ceea ce analiza psihologica empirica ne poate invata despre prosperitate. Acestia sunt de parere ca psihologii au ocazia sa se inzestreze cu studii solide si serioase despre ceea ce ne face fericiti, iar apoi sa le transmita celor care trebuie sa le auda, mai degraba decat sa lase astfel de informatii unor guru intr-ale autoperfectionarii (care, in mod normal, isi bazeaza afirmatiile doar pe dovezi neconfirmate). Intre timp, in tabara cealalta, filosofi renumiti, precum Alain de Botton, au fost uneori ridiculizati cand au publicat carti sau au infiintat institutii care au adus un domeniu neinteresant si analitic inapoi la radacinile sale umaniste. Ei au avut curajul sa ne reaminteasca cum marii ganditori din istorie ne-ar putea ajuta sa ne gasim drumul prin lumea noastra moderna, multumiti si cu traume minime.”