Atat urbanistul, cat si arhitectul, fac in obiectul meseriei lor de uz de rationalitate; exista o ratiune evidenta in spatele secventei de pasi pe care ei o realizeaza. Dar pericolul specializarii rezida in efectele psihologice pe care acestea le incumba, pentru ca este extrem de usor sa cadem prada mirajului dupa care cel ce stie ce sa faca trebuie sa dicteze ce se face. Capacitatea de a realiza o casa sau un cartier nu implica necesitatea lor. Atunci cand urbanistii se pronunta asupra problemelor orasului ei trebuie sa retina ca se afla in logica unui argument deschis, ca exista posibilitatea de principiu ca nespecialistul, simplul cetatean sau actor public, sa aiba dreptate. Arhitectul trebuie, de asemenea, sa posede dispozitia de a concede ca s-ar putea sa se insele.
Codul cartii: PAI978-973-596-973-8-
