Din seria Jocurile foamei fac parte:
Jocurile foamei
Sfidarea
Revolta
In pregatire la editura Nemira se afla un prequel la seria Jocurile foamei: Balada serpilor si a pasarilor cantatoare
Fragment din romanul „Revolta. Volumul 3 din seria Jocurile foamei” de Suzanne Collins:
„Imi e teama de raspunsul lui Gale, dar il intreb oricum:
– De ce crezi c-a spus-o?
– Poate c-a fost torturat. Sau convins. Eu presupun c-a facut un soi de targ, ca sa te protejeze. Lanseaza ideea incetarii focului daca Snow il lasa sa te prezinte drept o tanara gravida derutata, care n-avea idee ce se petrece cand a fost luata prizoniera de rebeli. In felul asta, daca districtele pierd, pentru tine mai exista inca sansa de a fi privita cu indulgenta. Daca ti-o folosesti cum trebuie. Probabil ca par inca uluita, fiindca Gale isi rosteste urmatoarea fraza foarte lent:
– Katniss… el se straduieste in continuare sa te pastreze in viata.
Sa ma pastreze in viata? Si apoi inteleg. Jocurile nu s-au incheiat. Am parasit arena, dar, de vreme ce nici Peeta, nici eu n-am fost ucisi, ultima lui dorinta de a ma mentine in viata continua sa stea in picioare. Intentia lui e sa ma tina ascunsa, in siguranta si inchisa, cat timp se desfasoara razboiul. Pe urma, niciuna dintre parti nu va avea motiv sa ma ucida. Si el? Daca inving rebelii, pentru el va fi un dezastru. Iar daca invinge Capitoliul, cine stie? Poate ni se va ingadui sa traim amandoi – daca eu ma port cum se cuvine – si sa urmarim Jocurile, care vor continua…
Prin minte imi fulgera imagini: sulita strapungand trupul lui Rue in arena, Gale atarnand fara cunostinta de stalpul de biciuire, tinutul pustiit de acasa, presarat cu cadavre. Si pentru ce? Pentru ce? Pe masura ce mi se infierbanta sangele, imi amintesc alte lucruri. Prima mea privire asupra revoltei din Districtul 8. Invingatorii tinandu-se de maini in noaptea dinaintea Jubileului Pacificarii. Sageata pe care-am tras-o in campul de forta din Arena, ceea ce n-a fost un accident. Taria cu care mi-am dorit sa se-mplante adanc in inima dusmanului meu. Sar in sus, rasturnand o cutie cu o suta de creioane, care se imprastie pe podea.
– Ce e? intreaba Gale.
– Stiu.
Gale aduna un manunchi de creioane si le loveste de podea ca sa le-alinieze perfect.
– Indiferent ce motiv a avut Peeta ca sa spuna ce-a spus, s-a inselat.
Creioanele idioate nu vor sa intre in cutie si, in frustrarea mea, rup cateva.
– Stiu. Da-o incoace! Tu le faci pe toate bucati.
Imi trage cutia din maini si o umple cu miscari repezi, precise.
– El nu stie ce-au facut in Doisprezece. Daca ar fi vazut ce era pe pamant… incep eu.
– Katniss, nu te contrazic. Daca as putea sa apas pe un buton si sa ucid toata suflarea care lucreaza pentru Capitoliu, as face-o. Fara ezitare, zice Gale, lasa ultimul creion sa alunece in cutie si ii inchide capacul. Problema e ce-ai de gand sa faci tu.
Se dovedeste ca intrebarea care ma mistuie n-a avut niciodata decat un singur raspuns posibil. Dar a fost nevoie de trucul lui Peeta ca sa-l recunosc.
Ce-o sa fac?
Trag aer adanc in piept. Bratele mi se inalta usor, de parca si-ar aduce aminte de aripile alb-cu-negru pe care mi le-a creat Cinna, apoi se lasa pe langa trup.
– O sa fiu Gaita-Zeflemitoare.”
Codul cartii: NEM978-606-43-0618-0
