Klein si Wagner. La tratament

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Doua lucrari valoroase si importante pentru cei care doresc sa aiba o imagine completa a lui Hesse ca autor, ambele publicate pentru prima oara in limba romana.

Klein si Wagner spune povestea lui Friedrich Klein, un functionar intre doua varste care a deturnat fonduri de la angajatorul sau si a fugit in Italia. Cu toate astea, Klein nu este un infractor oarecare, ci, mai degraba, un burghez alienat si chinuit, in cautarea pacii interioare si a realizarii de sine.

La tratament reprezinta insemnarile lui Hesse cu ocazia perioadei petrecute intr-un sanatoriu cu bai termale, fiind suferind de reumatism. Pe langa valoarea autobiografica a textului, pasajele sale autoreflexive sunt relevante pentru poetica lui Hesse.

Fragment din volumul „Klein si Wagner. La tratament” de Hermann Hesse:
 

„Descoperise poate o inselatorie, o minciunica, o mica mizerie? Ah, da, ieseau la iveala unele dupa altele – in viata impecabila de functionar si sot a lui Friedrich Klein nu era totul perfect, curat, in fiecare colt era ingropat cate un schelet. Da, exact. Asa era si cu Wagner. Compozitorul Wagner era condamnat sever si urat de Friedrich Klein. De ce? Pentru ca, Friedrich Klein nu putea sa-si ierte ca il admirase in tinerete pe acelasi Wagner. In Wagner isi urmarea propria pasiune de tinerete, propria tinerete, propria iubire de sine. De ce? Pentru ca tineretea si pasiunea si Wagner si toate astea ii aminteau prea tare de lucruri pierdute, pentru ca, se lasase convins sa se insoare cu o femeie pe care nu o iubea sau pe care nu o iubea cum trebuie, nu o iubea destul. Ah, si asa cum actiona impotriva lui Wagner, asa actiona functionarul Klein si impotriva multor altor lucruri. Era un barbat la locul lui, domnul Klein, dar in spatele cuminteniei sale nu se ascundeau decat rusine si mizerie! Da, daca voia sa fie cinstit – cate ganduri secrete nu ascunsese fata de sine! Cate priviri aruncate unor fete dragute pe strada si cata invidie impotriva perechilor de indragostiti, pe care le intalnea seara, cand se intorcea de la minister acasa la sotia sa! Si apoi gandurile despre crima. Si nu avea in el si ura aceea, care ii era destinata, lui, dar si acelui profesor…

Tresari. Din nou o conexiune! Profesorul si criminalul se numeau Wagner! Asadar aici se afla samanta! Wagner – asa il chema pe acel raufacator infricosator, nebun, care isi omorase familia. Oare nu fusese viata sa de ani intregi legata de acest Wagner? Nu il urmarise peste tot malefica umbra?

Acum, slava Domnului, gasise din nou firul. Da, despre acest Wagner vorbise el odinioara, in vremuri mai bune, demult uitate, suparat si revoltat, si ii dorise cele mai aspre pedepse. Cu toate astea, avusese el insusi, mai tarziu, fara sa se gandeasca, la Wagner, aceleasi ganduri si se vazuse de mai multe ori intr-un fel de inchipuire, cum isi omora sotia si copii.”