O serie de povestiri realiste dintr-un universul rural aspru, intr-o perioada tulbure din istoria Mexicului. Laconice, prozele din acest volum amintesc de opera lui William Faulkner si de scriitori precum marii tragici ai lumii clasice: Gabriel Garcia Marquez il cita adesea pe Sofocle in aceasta privinta.
Proza
Zi-le sa nu ma omoare! a fost numita de Elias Canetti una dintre cele mai bune cinci opere din literatura universala, iar
Gunter Grass a citit-o in public la Berlin, alaturi de Rulfo, in 1981. Geografia mexicana a fost prefacuta de Rulfo, in
Ne-au dat pamant, in scenariul unei calatorii cu ecouri biblice.
Kenzaburo Oe recomanda aceste proze celor care vor sa-si creeze propria poveste. Astfel, e o greseala sa consideram ca au un cadru temporal si fizic reductibil la cel al regiunii unde si-a petrecut Juan Rulfo primele decenii din viata
Dintre scriitorii contemporani din Mexicul de azi, e de asteptat ca Juan Rulfo sa ajunga printre cei nemuritori – The New York Times Book Review
Poti citi toata opera lui Rulfo, zvelta, dar densa, in doar cateva zile, insa acesta va fi numai primul pas pe teritorii inca necartografiate. Explorarea lor devine una dintre cele mai remarcabile calatorii din literatura – The Guardian
Ce e remarcabil la aceste proze este ca personajele sunt expuse cu profunda sinceritate; defectele lor sunt scoase in evidenta, celebrate intr-un mod care aduce aminte de taranii lui Cehov – Publishers Weekly
Juan Rulfo nu fuge din calea intunericului, ci ne accepta locul obscur in univers, stiind ca acesta contine totul – Yuri Herrera
Traducere din limba spaniola de Andrei Ionescu si Ileana Scipione.
