Omul isi depaseste tragica nelibertate, cand are curajul de a o privi in fata. Tragedia lui Iona
dureaza atata timp cat crede ca raul, absurditatea se afla in afara: revolta lui capata sens cand invata sa se cunoasca. Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o salvare. Singura salvare care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare nascuta din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare, inainte de a infrunta, inca o data, destinul? Gata Iona? (Isi spinteca burta.) Razbim noi cumva la Adevarata maretie a lui Iona este a fi luat cunostinta de sine, de forta sa: de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu infrant. Nicolae MANOLESCU
Fragment din „Iona” de Marin Sorescu
„ (Meditativ.) Afara… (Rectificand primul gand.) Un astfel de loc trebuie totusi sa existe. Poate nu prea mare, sa incapi tot… Dar asa, macar cat a-ti intipari talpile in el. Pentru o clipa. Apoi sa vina altul cu talpile lui arse de noapte. Si altul. Trebuie sa fie pe undeva aceasta palma de loc…
(Ironic.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost si tu! Viitorul am vazut ce bine ti l-ai ghicit. Ia incearca acum sa prezici trecutul. Sa vedem dac-o nimeresti macar cu asta, proorocule! Incearca sa-ti amintesti totul. (Isi acopera cu mainile fata, sta asa cateva clipe, da din cap ca nu poate.) E ceata!
Incearca sa-ti amintesti macar ceva. (Acelasi joc.) Ce ceata! (Ingrozit.) Nu-mi aduc aminte nici o limba-n vant. (Pauza.)
(Cu mana streasina la ochi.) Cum se numeau batranii aceia buni, care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput parca nu erau asa batrani? Cum se numea cladirea aceea in care-am invatat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am invatat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care mancam si beam si pe care am si jucat de vreo cateva ori? In fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semana cu o roata rosie, si se tot rostogolea numai intr-o singura parte – cum se numea? Cum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care am trait-o eu? Cum ma numeam eu? (Pauza.)
(Iluminat, deodata) Iona
(Strigand) Ionaaa! „
Codul cartii: SCR973-38-0457-6-
