Cealalta sora Bennet

Fanii lui Jane Austen sunt incantati… O poveste exceptionala, o adevarata incantare! – Helen Simonson, autoarea romanelor bestseller New York Times, Major Pettigrew’s Last Stand si The Summer Before the War

O noua versiune captivanta a unei lumi familiare. Vei fi innebunit sa afli daca lui Mary, la urma urmei, i se va permite – sau isi va permite – un final fericit. – Jo Baker, The Guardian

 

Daca ai crezut ca Mary, sora tocilara din Mandrie si prejudecata, a fost prea plictisitoare pentru a-si justifica propriul roman, mai gandeste-te o data: in cartea lui Janice Hadlow, sora fara viitor primeste in sfarsit putin respect – si poate chiar iubire. – O, The Oprah Magazine

 

Absolut magic! Este o minune ca Cealalta sora Bennet este primul roman al lui Janice Hadlow. Scrisul ei este elegant si ironic, iar povestea este captivanta… Veti fi surprinsi ca nu o cititi, de fapt, pe Jane Austen. – BookPage

 

Cealalta sora Bennet este o lectura fascinanta, prietenoasa si reconfortanta – perfecta intr-o noapte de iarna. – The Sun

 

– Ajunge, Mary. Nimeni altcineva nu mai vrea guvernanta; si refuz sa ma gandesc la cheltuiala pe care ar presupune-o o guvernanta doar in beneficiul tau. Daca doresti sa inveti mai multe, asta e treaba ta. Sunt destule carti in biblioteca domnului Bennet. Poti sa te duci acolo, asa cum face Lizzy, si sa citesti cat vrei tu de mult. Asta e tot ce am de spus in aceasta privinta. Nu vreau sa mai aud vorbindu-se despre asta.

Lydia, foarte usurata, a luat inca o felie de tort. Mary stia ca nu avea rost sa spuna mai multe. Dar in timp ce statea acolo, privind cum se raceste ceaiul, a inteles incet semnificatia cuvintelor mamei sale. Nu-i trecuse niciodata prin cap ca i s-ar putea permite sa intre in biblioteca tatalui ei. Adesea arunca o privire catre ea cand trecea; era o incapere luminoasa si aerisita, cu ferestre care se deschideau direct in graina, o viziune a linistii academice. Cu toate acestea, adevarata sa atractie erau cartile care ii captuseau peretii, rafturi dupa rafturi, o viziune ispititoare pentru o cititoare avida, disperata dupa ceva nou care sa o atraga. Domnul Bennet isi petrecea cea mai mare parte a fiecarei zile acolo, inchis intr-o tacere dintre cele mai stricte. Intrusii, asa cum ii placea sa reaminteasca familiei, nu erau incurajati sa i se alature.

– Cum eu nu ma amestec in atmosfera generala de prostie care domina toate celelalte parti ale acestei case, nu mi se pare irational sa existe o camera din care sa fie exclusa.

Nici Kitty si nici Lydia, pentru care rafturile de carti nu reprezentau o tentatie, nu au fost deranjate de aceasta declaratie. Nici doamna Bennet nu a fost tulburata.”