Fragment din cartea „Masacrul de la Two Storm Wood” de Philip Gray
„Amy accepta sa ia loc langa pat. Privirea lui Staveley era fixata pe drumul de afara, care ducea spre Amiens.
– Logodnicul domnisoarei Vanneck a fost in batalionul dumneavoastra, spuse sora Adams cu veselie in glas. Sunt sigura ca aveti multe povesti care ar putea sa o intereseze: multe amintiri despre batalionul Manchesters.
Staveley nu se clinti.
– I-am spus ca ai fost decorat cu Medalia Militara. De ce nu ii spui cum ai primit-o?
Se auzi o rasuflare venind din partea lui Staveley.
– Spune-i despre medalie, insista sora Adams. A venit aici tocmai din Anglia.
Capul lui Staveley se intoarse putin. Jumatate din buza de sus parea sa se fi intors in interior, scotand la iveala un rand de incisivi diformi. Lui Amy ii era greu sa se uite la el.
– A salvat un ofiter ranit din tara nimanui, spuse sora Adams, chiar de sub tunurile inamicului. A dat dovada de un curaj remarcabil, au spus colegii lui.
Pieptul caporalului se ingreuna, respiratia lui scotand un sunet suierator. Isi intoarse iar privirea spre drum.
In sfarsit privirea lui Staveley o intalni pe a ei.
– E adevarat, nu-i asa, Jack? intreba sora Adams.
– Voiam doar sa stiu daca ai fost pe aproape cand a…
Daca stii cumva ce s-a ales de el? Din gura lui Staveley iesi un plescait sec.
– Rose.
Era mai mult un mormait decat un cuvant.
– Ii este sete, remarca Amy.
Sora Adams ridica ulciorul de lut care statea langa pat.
– Ti-e sete, Jack? O sa-ti mai aduc niste apa.
Pleca cu ulciorul dupa ea.
– Cine este Rose, intreba Amy cu blandete. E cumva… ?
– Rose.
Bratul lui Staveley facu un cerc ciudat peste patura. Voia ca Amy sa se apropie. Oare credea ca ea era Rose? Iubita lui, sotia lui? Ea se apleca spre el. Poate ca si ochii ii erau afectati. Poate ca nu vedea bine.”
Codul cartii: NIC978-606-38-0789-3-
