Cind, seara tirziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in mina, aratindu-i-o incintat. Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. E sirguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori. Sa nu i-o dai decit miine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea. Cind a intrat sa-l verifice, baiatul dormea. Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecindu-si degetele peste vioara cu trei corzi un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani. A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manince, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o. Baiatul era asezat pe scaunelul de linga vatra a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara citeva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc. Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache barbatul ramasese cu zimbetul impietrit pe fata, fara replica. Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicindu-se calm. O vioara cu cinci strune, la care sa cint, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea. – Fragment
Fracment din cartea „Enescu. Caiete de repetitii” de Dan Coman
„Prima lucrare pe care a reusit sa o cinte, la vioara, de la cap la coada, acompaniat de inginerul Zoller la pian, a fost Sonata Primaverii de Beethoven. Mama si tatal, unchiul si matusa Tinca au format primul lui public. Entuziasmul lor l-a lasat indiferent pe baiat. Intors in camera lui, a incercat in zadar sa inteleaga starea aceea ciudata, venita imediat dupa bucuria enorma pe care o resimtise cintind.
La sfirsitul primaverii, dupa mai multe incercari (primele, cele mai scurte, avind douasprezece masuri, nu-l incintau indeajuns), a terminat prima sa compozitie. Suficient de multe note ca sa-l multumeasca, o armonie bogata, extrem de sofisticata. Nu era un dans, nici un simplu cintec de leagan – folosise toate cunostintele acumulate pina atunci, lucrind ore in sir, adaugind note dupa note dupa nenumarate note, simtind caldura speciala a placerii explodindu-i in stomac, in inima si in cap. Scrisese pe caietul cu coperti galbene mai multe variante de titlu, desi tot prima ii placea cel mai mult. Pamint Romanesc – opera pentru pian si vioara, de George Enescu, compozitor roman, in virsta de 5 ani. A copiat titlul, cit mai caligrafic, pe manuscris si l-a ascuns: deocamdata, acela era secretul lui. Primul lui mare secret, de care se bucura singur, pe ascuns.”
Codul cartii: POL978-973-46-7934-8
