Impromptu concertant (1903) pentru Vioara si Pian
De pilda: catre Sonata „Torso” din 1911, sau chiar inspre atmosfera dezlantuit romantica, a Simfoniei a II-a. Bineinteles, simple sugestii.
Forma lucrarii, destul de ciudata, se prezinta ca o expozitie de forma-sonata. Intalnim: o prima suprafata tematica extrem de expansiva; o punte; o a doua suprafata, mai calma, dar mai ferm conturata; si din nou punte, catre ceva ce ar putea fi dezvoltare. Care insa nu vine. Ne intampina doar sunetele concluzive; e ca si cum compozitorul s-ar fi razgandit pe drum si ar fi decis sa lase, ca piesa independenta, o simpla expozitie de sonata. Pariul estetic a reusit, caci farmecul acestei pagini de muzica este irezistibil. – Pascal Bentoiu
Codul cartii: GRF979-0-69492-322-8-






