Povesti corecte politic de adormit copiii

Povesti corecte politic de adormit copiii. O intalnire scandaloasa intre Alba-ca-Zapada-Neagra si Rudolf, renul hiperdezvoltat nazal

Corectitudinea politica este acea boala cu transmitere mintala care desfiinteaza diferenta si pune in locul ei mediocritatea calduta. – Radu Paraschivescu

Adio, pitici. Bun venit, entitati cu dezavantaj vertical. Adio, femeie si barbat. Bun venit, entitati cu drepturi egale. Adio, trasaturi, bun venit, desert al gandului si al expresiei. Pana la urma, adio, nuanta si stil. Bun venit, uniformitate si imbecilizare. Asta e mesajul pe care-l trimite, to whom it may concern, James Finn Garner. Asezarea unor povesti celebre ale copilariei sub lupa corectitudinii politice semnaleaza un pericol care circula, de catava vreme, prin toate cercurile: pericolul unei gandiri conformiste si sablonarde. Al unui limbaj castrat si castrator. Corectitudinea politica este, pentru James Finn Garner si pentru cei care gandesc mai departe cu mintea lor, un amestec de ingustime vinovata si precautie lasa. Si chiar daca tenorii de pe aceasta scena vor canta mai departe, pulmonar si imperativ, „Aria sanselor egale“, publicul le va sesiza falsetul. Impotriva acestui moft devenit flagel, James Finn Garner isi ia un aliat de pret: umorul. Povesti corecte politic de adormit copiii e o carte vesela despre o tristete iscata, ca in atatea randuri ale istoriei, de raul pe care-l fac oamenii pretinzand ca fac bine. Caci in clipa cand o femeie nu mai e superba, ci „dispune de o frumusete peste medie“, e limpede ca s-a stricat ceva in plamada acestei lumi.